Accept ceea ce este, exact asa cum este!
"Esti stresat? Esti atat de ocupat sa ajungi in viitor incat prezentul e doar un mijloc pentru a ajunge acolo? Stresul e cauzat de faptul ca esti 'aici', dar vrei sa fi 'acolo'; sau esti in prezent, dar doresti sa fii in viitor. E un clivaj care te sfasie pe dinauntru. E o nebunie sa creezi si sa traiesti cu un asemenea clivaj interior. Faptul ca toti ceilalti fac asta nu-l face sa fie mai putin nebunesc." ~ Eckhart Tolle, Puterea prezentului (The Power of Now)
Acceptarea este o atitudine si in acelasi timp o unealta foarte puternica care foloseste toata atentia si implicarea noastra. Prin acceptare ne asumam responsabilitatea pentru propria viata si gasim pacea si armonia in legatura cu toate fortele vietii.
Acceptarea radicala merge pana la radacina lucrurilor.
"Preia inauntru si reactioneaza la felul cum sunt de fapt lucrurile, sub felul in care par ele sa fie, si la preferintele sau aversiunea de orice fel pe care o nutrim fata de cum 'ar trebui' sa fie sau cum 'ar trebui' sa functioneze. [...] Prin abordarea unei modalitati mai intelepte si mai clare de a vedea, a cunoaste si a accepta ceea ce este, dinamicile a ceea ce este deja sunt altele, iar in pragul aparitiei unor asemenea 'rotatii de constienta' se produc schimbari interesante, posibile numai pentru ca vezi un adevar mai profund, pe care inainte nu-l vedeai din cauza ca povestea pe care ti-o spuneai singur (si care de obicei nici nu e adevarata in intregime - sau poate chiar deloc) iti obtura simturile prea tare ca sa lase sa treaca orice altceva. [..] Cand prioritatea ne este sa locuim in clipa prezenta, indiferent de circumstante, neuitand ca ea e tot ce avem si stiind ca cea mai valoroasa resursa pe care ne putem baza e constientizarea, atunci avem o sansa sa ne racordam la sanatatea mentala, intr-o lume ce pare adesea nebuna, o lume care considera ca nesanatatea, in sensul lui Tolle, este sanatate, iar sanatatea e nebunie si e plictisitoare." ~ Jon Kabat-Zinn, Mindfulness pentru vindecare - Noul mod de a fi, Ed. For You, Bucuresti, 2019
Cand cultivam acceptarea in mod atent si intentionat, cream premise pentru vindecare. Aceasta atitudine valideaza si recunoaste lucrurile, cu o disponibilitate de a le vedea asa cum sunt ele cu adevarat, nu cum ne dorim noi sa fie, fara a incerca sa le schimbam cu ceva. Emotiile negative si dificultatile pot fi recunoscute si ingrijite, incurajand bunatatea, blandetea si compasiunea, in primul rand fata de noi insine. Acceptarea nu reprezinta un act de resemnare pasiva. Acceptarea presupune a face pace cu tot ceea ceea ce a fost si te-a adus in acest moment.
"Acceptarea nu trebuie confundata cu pasivitatea, care constituie un simptom al Apatiei. Odata cu Acceptarea, dat fiind ca am depasit negarea, ajungem la calm emotional, echilibru si masura." ~ Mihaita Toma, Vindecarea prin iubire si iertare
Acceptarea presupune sa faci pace cu tine insuti si cu toate temerile si umbrele tale. Acceptarea nu inseamna renuntarea la actiune. Din contra, prin acceptare, obtii imaginea de ansamblu a ceea ce este, astfel incat actiunea sa nu isi aiba izvorul in emotional ci in rational.
Este o teorie deja binecunoscuta pentru mine ca nu trebuie sa fugim niciodata de ceea ce simtim negativ. Nici macar de frica sau de panica. Trebuie sa imbratisam ceea ce simtim ca facand parte din noi, trebuie sa ne acceptam asa cum suntem la un moment dat, cu grijile si slabiciunile noastre, trebuie sa ne acceptam limitele pentru ca mai apoi sa avem puterea sa le depasim, trebuie sa respiram adanc si sa ne concentram pe inspir si expir (inspir dragoste si incredere si lucruri pozitive si expir tristete, durere, frica sau orice alt sentiment negativ m-a coplesit), trebuie sa ma pun ca observator in spatele emotiei sau sentimentului si sa 0/il observ si sa o/il accept ca fiind a/al meu „Da imi este frica. Da, asta simt acum. Da, situatia de fata ma ingrijoreaza. Da, accept ceea ce este exact asa cum este si ma accept pe mine insami asa cum sunt acum cu acesta slabiciune pe care am identificat-o”. Rezistenta face aceste sentimente sa persiste, sa ne copleseasca, sa ne domine. Acceptarea lor le slabeste puterea si usor usor le disipeaza. Cand am facut toate acestea voi observa cum negativul incet incet se disipeaza si nu mai are control asupra mea. Si atunci capat puterea de a ma elibera!
Procesul acceptarii ne poarta prin urmatoarele etape:
- Aversiunea – sau rezistenta; neacceptarea; dorinta de a controla si de a ne asigura ca totul va fi asa cum vrem noi; ne impotrivim, evitam, cautam solutii pentru a schimba lucrurile si oamenii, petrecem mult timp in procese mentale bazate pe intrebari de genul “de ce?” si “cum ar fi daca?”. Este un drum fara sfarsit si marcat de multa suferinta;
- Curiozitatea – de a explora necunscutul si ceea ce este neplacut pentru noi; de a ne descoperi umbrele uitandu-ne „in oglinda”;
- Toleranta – gasim curajul si puterea de a indura, de a constientiza si de a da fata in fata cu necunoscutul, cu ceea ce nu ne place sa vedem in noi insine sau in altii; “ma doare, dar oare pot sa fiu ok cu asta?”, „oare pot sa accept aceasta situatie asa cum este ea?”. Toleranta se naste din blandete, din compasiune, din bunatatea pe care le manifestam fata de noi insine;
- Permite – Sasa Bodeanu, instructor acreditat de Mindfulness, ne spune ca aceasta etapa survine „Cand simtim ca e momentul, practicand intr-un mod putin diferit, incepand sa inmuiem tensiunea sau rezistenta, poate lasandu-ne sa percepem mai multe detalii din ceea ce este neplacut. Poate spunand acum – “lasa-ma sa simt” e oricum aici, sau “imi dau voie sa simt, orice apare in perceptia si experienta mea”. Dar exista cu siguranta momentul potrivit pentru a simti orice, dar este esential sa retinem ca la baza, aceste practici au mult de-a face cu blandetea, cu bunatatea, cu grija fata de noi insine”.
- Orizont mai larg al constientizarii. Practicand ecuanimitatea – „In aceasta etapa, exista spatiul si deschiderea pentru a observa si a fi, chiar si cu cele mai dificile situatii. Aici putem sa percepem si sa stam cu ceea ce este neplacut, dar suntem de asemenea capabili sa observam concomitent si aspectele pozitive. Este intr-un fel, un flux liber al atentiei. Avem o paleta mult mai larga de optiuni si de libertati pentru a raspunde in loc sa reactionam – folosind compasiunea, bunatatea, claritatea si acceptarea, pentru a ne alege un raspuns intelept si plin de blandete. Poate tot aici, vom gasi si spatiul pentru a ierta si a cere iertare. Comportamentele si bunatatea care deriva din acest nivel al acceptarii sunt nelimitate” ~ Sasa Bodeanu, instructor acreditat de Mindfulness.
Mindfulness ne ofera instrumente folositoare pentru a practica acceptarea. Prin meditatie si respiratie constienta, sau aplicand tehnica STOP, putem sa ne oprim si sa privim din alta perspectiva situatia pe care nu ne este usor sa o acceptam.
Exercitiu "Incercati sa va amintiti din cand in cand: <Asta este, asa stau lucrurile.> Vedeti daca exista ceva la care acest lucru sa nu se poata aplica. Amintiti-va ca acceptarea momentului actual nu are nimic de-a face cu resemnarea in fata a ceea ce se intampla. Aceasta inseamna pur si simplu o confirmare clara a faptului ca se intampla ceea ce se intampla. Acceptarea nu va spune ce sa faceti. Ce se intampla in continuare, ceea ce alegeti sa faceti, trebuie sa vina din intelegerea pe care o aveti relativ la acest moment, de interpretarea pe care i-o dati. S-ar putea sa incercati sa actionati dintr-o profunda cunoastere <a modului in care stau lucrurile.> Va influenteaza oare modul in care alegeti sa procedati sau sa reactionati? Reusiti oare sa va imaginati intr-un mod foarte real faptul ca acest lucru poate fi de fapt cel mai bun anotim, cel mai bun moment din viata voastra? Si, in cazul in care ar fi asa, ce ar insemna aceasta pentru voi?" Jon Kabat-Zinn, Mindfulness zi de zi, Ed. Herald, Bucuresti, 2020, pag. 31