Poate va intrebati uneori de ce nu reusim ceea ce ne propunem atunci cand ne dorim sa ne schimbam si de ce pare uneori ca nu putem prelua controlul anumitor aspecte ale vietii noastre care continua sa ne framante. Traind pe pilot automat, cand corpul devine minte, ne trezim la un moment dat deconectati de sinele nostru real, de a putea vorbi despre implinire si chiar despre fericire.
Dr. Joe Dispenza ne aduce raspunsul.
"Aproximativ 95% din ceea ce suntem cam pe la mijlocul vietii constituie o serie de programe subconstiente, devenite automate - condusul masinii, spălatul pe dinti, mancatul peste masura in situatii de stres, ingrijorarea pentru viitor, atitudinea critica fata de prieteni, lamentarea la adresa propriei vieti, blamarea parintilor, lipsa de incredere in sine si persistenta in ideea unei existente aflate sub semnul nefericirii cronice, si asta ca sa mentionam doar cateva. [...] Odata ce corpul ia locul mintii subconstiente, este usor de vazut ca, in situatiile in care trupul devine minte, constientul nu mai are de-a face cu comportamentul nostru. In clipa in care apare un gand ori o reactie sau simtim ceva, corpul se porneste pe pilot automat. Devenim inconstienti." - Dr. Joe Dispenza, Distruge-ti obiceiurile nocive
De fiecare data cand incepem sa schimbam ceva in vietile noastre, corpul nostru, identificandu-se cu mintea, va trimite creierului nostru anumite semnale pentru a putea prelua din nou controlul asupra noastra si a ne readuce la vechile obiceiuri (vechiul nostru sine).
Urmatorul lucru care se intampla – vom incepe sa auzim acea voce negativa (criticul nostru interior) pe care sunt convisa ca multi dintre voi o percepeti. Acesta este un tertip al corpului care incearca sa ne descurajeze pentru a prelua din nou control asupra noastra.
Spre exemplu atunci cand ne este foame, mintea noastra prin intermediul gandurilor ne aduce la cunostinta faptul ca ne este foame. Insa nevoia de hrana este o nevoie de baza menita sa intretina corpul nostru in stare buna de functionare. Nu este o nevoie a mintii. Cu toate acestea multi ne regasim in situatia de a ne alimenta dezechilibrat ca urmare a unor dezechilibre emotionale. Mintea noastra se identifica cu corpul si „are nevoie” sa manance, uneori si atunci cand corpul nu mai are. Asociem de cele mai multe ori mancatul cu o anumita stare psihologica deviind astfel de la nevoia fiziologica de baza.
Iata ce ne spune Dr. Joe Dispenza despre legatura minte-corp:
„Atunci cand eram mici si cineva ne intreba cum se scrie un cuvant si nu puteam sa ne amintim, mana il scria in aer; atunci cand nu ne amintim un numar de telefon, corpul il stie si il formeaza. Asta inseamna ca trupul a devenit minte. Asa se formeaza un obicei, atunci cand trupul devine minte. Daca repetam experienta de multe ori, ea este stocata in sistemul subconstient, numit sistemul „a fi„.
Referitor la exemplul cu limba străina: daca continuam sa practicam, va sosi un moment in care nu ne mai gandim ce spunem, creierul emite intr-un model sincron si suntem intr-un flux constient. Cand ajungem la acea stare de a fi, atunci limba straina este fixata, integrata in sistemul nostru nervos si nu mai presupune niciun efort.
[…] De fiecare data cand avem un gand se emite o substanta chimica. Gandurile bune emit anumite substante chimice care ne fac sa ne simtim bine. Gandurile negative emit substante care ne fac sa ne simtim negativi.
[…] Avem un gand de nesiguranta, in cateva secunde ne simtim nesiguri. In momentul in care incepem sa ne simtim asa cum gandim, deoarece creierul este intr-o continua comunicare cu trupul, incepem sa gandim in modul in care ne simtim. Si atunci creierul emite mai multe substante chimice ca sa simtim asa cum gandim, si asa se intra intr-un ciclu. Acest ciclu, această repetitie, cu timpul, produce o stare de a fi. Noi conditionam chimic corpul sa memoreze acea stare. Acest ciclu in care gandul devine sentiment si sentimentul gand, produce o stare de a fi in care sentimentele devin mijloace de a gandi, sau, altfel spus, nu putem gandi mai bine decat ne simtim. Daca nu putem gandi mai bine decat ne simtim, nu ne vom schimba niciodata.
O persoana care sufera si a memorat aceasta stare emotionala timp de 20 de ani, se afla in acel sistem subconstient despre care am vorbit. Se poate spune constient „vreau sa fiu fericit” – mintea, intelectul, spune asta – dar corpul a memorat nevoile si suferinta. Deci mintea si corpul lucreaza in opozitie. Cand o persoana se decide sa faca un efort constient sa se schimbe, isi da seama peste putin timp ca face aceleasi lucruri, gandeste aceleasi ganduri si a devenit inconstienta.”
Puteti citi tot interviul acordat de Dr. Joe Dispenza pe tema „Cum sa ne schimbam efectiv viata, simplu si practic” pe:
Quantum Coaching cu Cristina Tomescu
Singurul mod in care putem face aceste schimbari este sa intram in sistemul de operare.
Este necesar sa constientizam care sunt de fapt nevoile mintii si care sunt nevoile corpului. Noi nu suntem limitati la corpul nostru sau doar la modul in care ne simtim. Noi ca identitate suntem mult mai mult de atat. Si pana nu realizam acest lucru, mintea noastra va continua sa il confunde pe „eu sunt” cu corpul nostru. Iar corpul va reusi astfel sa devina minte.
Ganditi-va la un lucru. Majoritatea dintre noi ne identificam cu corpul nostru si cu modul in care simtim (trebuie sa aratam bine, sa fim prezentabili, imaginea noastra devenind esentiala). Dar oamenii lipsiti de privilegiul de a avea toate simturile functionale, oamenii cu diferite probleme, cu ce se identifica? Aceia sunt oamenii cei mai puternici. Sunt cei care realizeaza (pe fondul unei nefericiri a sortii) ca ei sunt mai mult decat un simplu trup. Mai mult decat o simpla minte care se intreaba in permanenta „cine sunt?„. Ei realizeaza faptul ca singura identificare necesara este cu sine insasi prin raportare permanenta la sine, nu la exteriorul lor. Dorinta noastra de a arata bine este mai mult pentru ceilalti decat pentru noi insine. Si momentul cand aceasta dorinta ajunge sa ne domine, este un alt moment cand corpul devine minte.
Este necesar sa incepem sa gandim independent de mediul inconjurator, sa renuntam la atasamentele de lumea materiala (de bunuri), sa incetam sa ne mai identificam cu ele (eu nu sunt masina mea, nici casa mea, nici serviciul meu si nici imaginea mea raportata la ceea ce „vad ceilalti”), sa incepem sa ne schimbam undele cerebrale, sa ne permitem noua sa accesam acea lume subconstienta unde schimbarea devine posibila. Si cel mai important… sa constientizam prezenta pilotului automat si sa preluam controlul prin atentie si prezenta. Si sa iesim din acel scenariu cand corpul devine minte.
"Atunci cand felul in care (ne) simtim devine mijlocul prin care gandim sau daca nu putem gandi la un nivel superior celui in care (ne) simtim, nu ne vom putea schimba niciodata. Schimbarea inseamna sa ganditi superior felului in care (va) simtiti. A va schimba inseamna sa actionati superior felului obisnuit de a simti al sinelui memorat". - Dr. Joe Dispenza, Distruge-ti obiceiurile nocive.