Am tot intalnit in lecturile mele un termen care mi-a ridicat anumite semne de intrebare. Ce reprezinta Dharma?!!!…

Aprofundand, am descoperit urmatoarele:

Dharma, in sanscrita inseamna scopul vietii. Este un termen spiritual si religios de provenienta indiana. Din Dharma izvorasc armonia interioara si satisfactia durabila. Dharma presupune cunoasterea, care este scopul vietii noastre si manifestarea acestei viziuni, concretizand-o prin actiune perseverenta.

Termenul Dharma apare din cele mai vechi timpuri, in cele mai stravechi tratate din sanscrita. Este un concept foarte important in hinduism si in buddhism. Conceptul are o multitudine de sensuri, semnificatii si aplicatii.

Etimologia cuvantului – Dharma provine din cuvantul dhri, care inseamna „a mentine”, „a pastra”, „a conserva”. Exista si analogii cu termenul dham care inseamna „a sustine”.

In hinduismul stravechi termenul Dharma semnifica legea cosmica, crearea Universului din haos. Buddha a predicat Dharma ca fiind adevarata natura a Universului. 

Dharma semnifica atat scopul final (destinatia), dar si calea de a ajunge pana acolo, pe scurt scopul vietii umane. Conform hinduismului, daca un om isi urmeaza propria Dharma, atunci isi realizeaza adevarata chemare, punandu-se in serviciul tuturor celorlalti prin faptul ca isi exercita adevaratul lor scop pentru care au venit pe Pamant.

Dharma cuprinde calea pe care putem merge in acord cu legea universala, pentru a obtine fericirea de durata prin implinirea scopului pentru care ne-am asumat manifestarea in aceasta forma fizica si in acest timp.

Dharma contine trei componente fundamentale:

  • Orice om se afla pe acest pamant pentru a-si descoperi Sinele real; „oamenii sunt fiinte spirituale care si-au asumat o forma umana ocazionala”; Suntem fiinte spirituale mai presus de fiinte umane;
  • Orice om se afla pe acest pamant pentru a isi exprima talentul sau unic; Ideea de baza este ca fiecare om are un talent al sau unic care trebuie descoperit de-a lungul vietii pe Pamant;
  • Orice om se afla pe acest Pamant pentru a se pune in serviciul umanitatii si semenilor sai, prin exercitarea talentului sau unic.

Din fiecare componenta se desprinde un angajament pe care fiecare dintre cei care constientizeaza si accepta existenta Dharmei, este necesar sa si-l asume:

  • Primul angajament: Cautarea sinelului, trezirea sufletului, trascenderea ego-ului;
  • Al doilea angajament: Cautarea talentelor unice;
  • Al treilea angajament: Cautarea permanenta a modalitatii de a ne pune in serviciul celorlalti, pentru a le fi de folos, fara egoism, fara asteptari si fara urmarirea de scopuri individuale.
„Toti avem un destin, o Dharma de indeplinit, si sunt oportunitati nesfarsite, oameni, si circumstante care lustruiesc vietile noastre pentru a ilumina calea. Incidentele si oamenii creaza sclipiri mici care ne duc la a recunoaste: aceasta este pentru mine Dharma. Aceste sclipiri sunt semnale pentru a fi atenti și uimiti, si pentru a cunoaste ca aceste mici sclipiri sunt aprinse de catre Sursa Divina a tuturor creatiilor” ~ Dr. Wayne W. Dyer, The Shift.

„Dharma adevarata nu se afla in afara noastra, ci trebuie produsa de minte. Calitati precum intelepciunea, rabdarea, iubirea binevoitoare etc. sunt necesare si trebuie sa le dezvoltam familiarizandu-ne cu ele si exersandu-le. Dar pentru ca Dharma sa poata lua fiinta, e necesar mai intai sa ascultam invataturile predate de Maestri sau cele care se gasesc in scripturi si sa le retinem” ~ Gonsar Rinpoche, Esenta Doctrinei Buddhiste, Herald, 2010.

„Suntem, in prezent, fiinte umane dotate cu toate facultatile necesare acestor achizitii spirituale (…) Acum, prin urmare, trebuie sa incepem practicarea Dharmei, si in special a calmului mental si a viziunii superioare, caci mai tarziu, in viitor, ne va fi greu sa mai intalnim toate aceste conditii favorabile care cer producerea cauzelor necesare. Pe de alta parte, nu avem timp de pierdut amanand pe mai tarziu practicarea Dharmei, deoarece nu avem nici cea mai mica certitudine ca vom mai ramane mult timp in această viata” ~ Geshe Rabten, Comorile Dharmei, Herald, 2003.

„Dharma poate fi practicata de oricine. Poate fi practicata de orice femeie sau barbat, chiar si de catre un copil (...) Dharma este universala... este pentru toata lumea. Pentru ca fiecare fiinta umana este fratele sau sora fiecarei fiinte umane. Cu cat practicam mai mult Dharma, cu atat devenim mai uniti. Nu conteaza daca suntem nascuti in India sau in Anglia. Daca practicam Dharma, suntem unul si acelasi. Daca practicam Dharma, suntem frati si surori” ~ Ven. Sangharakshita, Friends of the Western Buddhist Order, Newsletter No. 54, p. 2.

“Spunand acestea pentru a indeparta interpretarile false, care sunt cele mai curente, vom incerca sa indicam, atat de clar cat e posibil, ceea ce trebuie inteles realmente prin Dharma. Asa cum arata sensul radacinii verbale dhri din care deriva, acest cuvant, in sensul sau cel mai general, nu desemneaza nimic altceva decat un “mod de a fi”; aceasta este, daca vrem, natura esentiala a unei fiinte, cuprinzand intreg ansamblul calitatilor sau proprietatilor sale caracteristice, si determinand, prin tendintele sau dispozitiile pe care le implica, modul in care aceasta fiinta se comporta, fie in totalitate, fie in raport cu o circumstanta particulara oarecare. Aceeasi notiune poate fi aplicata, nu doar unei fiinte unice, dar si unei colectivitati organizate, unei specii, unui ansamblu de fiinte al unui ciclu cosmic sau al unei stari a existentei, sau chiar ordinii totale a Universului; in acest caz, la un nivel sau la altul, este conformitatea fata de natura esentiala a fiintelor, realizata in constituirea ordonata ierarhic a ansamblului lor; este de asemenea, in consecinta, echilibrul fundamental, armonia integrala rezultand din aceasta ierarhizare, la care se reduce de altfel notiunea insasi de “justitie” atunci cand este dezbracata de caracterul ei specific moral. Conceputa astfel ca principiu al ordinii, deci ca organizare si dispozitie interioara, pentru o fiinta sau un ansamblu de fiinte, dharma poate, intr-un sens, sa se opuna karmei, care nu este decat actiunea prin care aceasta dispozitie va fi manifestata exterior, cu conditia ca actiunea sa fie normala, adica in conformitate cu natura fiintelor si a starilor lor si a rapoartelor care deriva din acestea. In aceste conditii, ceea ce este adharma nu este deloc “pacatul” in sens teologic, cum nu este nici “raul” in sens moral, notiuni care sunt la fel de straine una ca si cealalta de spiritul hindus; este vorba pur si simplu de “non-conformitatea” cu natura fiintelor, dezechilibrul, ruptura armoniei, distrugerea sau rasturnarea raporturilor ierarhice. Fara indoiala, in ordinea universala suma tuturor dezechilibrelor particulare duce intotdeauna la echilibrul total, fara de care nimic n-ar putea exista, dar in fiecare punct luat separat si in sine, dezechilibrul este posibil si conceptibil si, fie ca este vorba de aplicatia sociala sau altundeva, nu este nevoie catusi de putin sa i se atribuie cel mai mic caracter moral pentru a-l defini ca fiind contrariul, in functie de spatiul sau, “legii armoniei” care domina concomitent ordinea cosmica si ordinea omeneasca. Sensul de “lege” fiind astfel precizat, si de altfel degajat de toate aplicatiile particulare si derivate pe care le poate prilejui, putem accepta cuvantul “lege” pentru a traduce Dharma, intr-un mod destul de imperfect fara indoiala, dar mai putin inexact decat ceilalti termeni imprumutati din limbile occidentale; atata doar ca, inca o data, nu este vorba catusi de putin de lege morala, si chiar notiunile de lege stiintifica si de lege sociala sau juridica nu se refera aici decat la cazuri speciale.” ~ René Guénon, Introducere în studiul doctrinelor hinduse

Unii dintre noi au constientizat deja acest lucru. Au aflat deja ce reprezinta Dharma! Unii dintre noi traiesc deja in spiritul Dharmei lor, stiind clar scopul pentru care se afla aici, ce talente au si cum sa le puna in folosul tuturor celorlalti.

Pentru aceia dintre voi care deja STITI … apreciere !