Auzim deseori faptul ca iubirea este complicata. Iubirea este simpla, dar nu inseamna ca este usor sa iubesti si sa primesti iubire. Iubirea nu necesita sa arati intr-un anume fel, sa ai un anume nivel de inteligenta, sa cunosti anumite coduri, sa ai chei specifice, sau sa crezi intr-un Dumnezeu anume. Iubirea este ceea ce ramane atunci cand tot zgomotul mental dispare, iar tu te cunosti pe tine insuti.

Iubirea face lucrurile sa se miste si ne duce de la ura la acceptare, de la frica la curaj, de la durere la placere, de la furie la calm. Iubirea este un ecran pe care se proiecteaza toata existenta noastra. Iubirea este uniune, nicidecum separare. Iubirea este o intelegere deplina a comuniunii dintre tot si toate.

Cand ne iubim pe noi insasi vedem iubirea in cei din jurul nostru ca abundenta pura.

„Iubeste oamenii mai mult. […] Se pare ca putem oferi iubire. O putem oferi liber si fara sa asteptam ceva la schimb. […] Intr-un anume interval de timp, Universul iti trimite iubire in cale” ~ Naval Ravikant

Iubirea nu presupune acumulare de lucruri, dar vine din acceptarea a ceea ce este exact asa cum este si la exersarea capacitatii de renuntare la atasamente.  Experimentam iubirea atunci cand invatam sa navigam printre mii de ganduri fara a ne lasa acaparati de ele. Atunci cand intelegem ca naratiunile mentale nu sunt niciodata 100% adevarate. Autnci cand ne detasam de ego, si ne proiectam pe noi insine ca Observator al gandurilor noastre.

Auzim deseori faptul ca Iubirea trebuie meritata. Iubirea nu este o rasplata pentru modul in care aratam sau pentru modul in care gandim. Iubirea nu este o moneda de schimb pentru lucrurile si actiunile pe care alegem sa le facem. Acesta este o presupunere complet gresita dupa care actionam majoritatea. Cautand iubirea ca rasplata ne pierdem pe noi insine pe un drum de neiubire.

Iubirea este o calatorie, nicidecum un premiu. Putem sa parcurgem aceasta calatorie in cel mai frumos mod posibil, dar iubirea nu va fi castigata, daca nu este constientizata. Si a constientiza iubirea, inseamna a recunoste faptul ca este omniprezenta. Este abundenta. Este o alegere. A trai in iubire este o alegere. Aceasta alegere, la indemana fiecaruia, ne poate aduce plinatate si implinire.

Admiratia nu este iubire. Atentia nu este iubire. Validarea nu este iubire. A fi ales sau a alege nu este iubire. Puterea sau faima, nu sunt dovezi de iubire. Nici macar emotia pe care o simtim atunci cand vedem prima data pe cineva (asa zisa dragoste la prima vedere), nu este iubire. Sunt emotii care, prin eliberarea dopaminei, ne fac sa credem ca in sfarsit am gasit iubire. Dar oare am gasit iubirea autentica atunci cand tot ceea ce stim este sa o cautam in exteriorul nostru, ignorand cel mai clar aspect si anume faptul ca izvorul iubirii exista doar in noi insine?

Foarte multe astfel de emotii ne satisfac ego-ul si ne hranesc stima de sine (care reflecta raportarea noastra la ceilalti).

Iubirea nu exista in stima de sine, ci in respectul de sine. Respectul de sine nu se refera la a ii impresiona pe ceilalti pe termen scurt, ci la a ne impresiona pe noi insine pe termen lung. Respectul de sine nu presupune validarea nimanui sau a fi perfect si o imagine a perfectiunii in raport cu ceilalti, ci a progresa zi de zi pe drumul propriu in iubire de sine.

Credeti ca a incerca sa ii impresionam pe ceilalti, a le capta atentia si validarea, a arata si a gandi pe placul celorlalti, reprezinta mai mult decat suferinta pe termen lung? Si atunci unde vedeti iubire? Nu traim doar o iluzie a unei iubiri dezirabile, insa in lipsa de iubire autentica de sine?

Iubirea presupune sa alegem sa evoluam in defavoarea perfectiunii. Unii dintre noi nici macar nu realizeaza eforturile pe care le fac pentru a fi perfecti pentru ceilalti, pentru a fi pe placul celorlalti, conformandu-se pentru a se integra intr-o lume careia de fapt nici macar nu ii apartin. Aceasta nu este iubire de sine.

Sursa iluziei? Sentimentul ca nu suntem suficienti (nici macar pentru noi insine), ne determina sa facem ceea ce facem. Dar atunci cand facem ceva ce nu calibreaza cu perfectiunea pe care ne-am impus-o, ne pedepsim aspru traind in nefericire. Cine ar vrea sa iubeasca o astfel de persoana? – gandim deseori, raportandu-ne la ceea ce credem ca doresc ceilalti de la noi pentru a ne inconjura in iubire.

Majoritatea asteptam sa devenim perfecti inainte de a ne iubi pe noi insine. Urmam modele nepotrivite si ne stabilim standarde care nu ne definesc. „Ma voi iubi atunci cand voi atinge greutatea ideala sau voi avea jobul perfect”. Dar credeti ca atunci veti trai in iubire? Perpetuam in acelasi mindset, in aceeasi insuficienta de sine, iubirea nefiind nicodata o prioritate in sine.

Iubirea presupune sa prioritizam viitorul in defavoarea trecutului si sa alegem permanent sa evoluam. Toti avem o poveste, si toti dorim sa ne impartasim povestea. Dar de cele mai multe ori impartasim amintiri, fara a ne accepta si imbratisa in totalitate trecutul. Cu cat vom rememora evenimente dintr-un trecut dureros cu atat mai mult vom ramane ancorati in energia negativa a acelui trecut. Nu putem crea un viitor diferit ramanand ancorati in emotiile trecutului, ne spune Dr. Joe Dispenza. Haideti sa intelegem ca viitorul este prioritatea noastra si pentru a avea un viitor plin de iubire de sine este necesar sa revenim in prezent, cu acceptarea deplina a trecutului care ne-a condus pana aici. Iubirea de sine nu apare in lipsa recunostintei pentru trecut si a credintei intr-un viitor difert.

In loc sa ne definim pe noi insine prin perspectiva trecutului, haideti sa fim atenti la cum suntem in prezent, la oamenii care ne inconjoara (stiind ca suntem suma celor 5 oameni, cei mai apropiati noua) si sa ne intrebam daca dorim ca acest fel de a fi sa ne defineasca viitorul.

Haideti sa ne deschidem catre acceptare, compasiune, empatie si acolo unde se impune – sa rezolvam traumele din copilarie si sa iertam evenimentele trecute. Sa ne deschidem catre o stare de gratitudine si de recunostinta pentru prezent si de entuziasm pentru un viitor diferit.

Cine vreau sa fiu? Unde vreau sa merg? Cum vreau sa se petreaca lucrurile incepand de acum? Sa incarcam aceste intrebari cu entuziasmul si energia credintei intr-un viitor bun. Abundenta iubirii sta in prezent si in viitor si este un izvor nesecat de implinire.      

Recunostinta si compasiunea sunt fatete ale iubirii de sine. Izolarea, separarea si frica nu exista in iubire. Autenticitatea apare atunci cand iubirea incepe sa rezolve ranile trecutului. Progresam in iubire atunci cand noi insine devenim actorul principal al propriului film de iubire. In cel mai pur si sincer mod posibil!