
,,Toti oamenii mari au fost mai intai copii ...dar , doar cativa dintre ei isi mai amintesc” ~ Antoine de Saint-Exupery
Fara ca macar sa realizam, exista un adevar absolut – copilaria contine secretele vietii. Secretele fericirii depline. Fiecare dintre noi se naste cu autenticitate si inocenta, si fara sa ne dam seama, ajungem sa le pierdem odata cu trecerea timpului. Ne punem masti, ne ascundem adevaratul sine, invatand sa ne protejam pentru a supravietui. Parasim zona de Creatie si inevitabil ne scaldam pentru restul vietii in oceanul adanc al Supravietuirii. In rarele momente cand ajungem sa constientizam ceea ce am pierdut, adulti fiind, ne intoarcem cu ochii spre copilarie, incercand din rasputeri sa ne regasim. Spre deosebire de noi, copiii sunt mindful!
Cand privim un copil mic, il vom vedea complet absorbit de jocul sau. Vom vedea o stralucire anume pe care adultul nu o mai pastreaza. Copilul nu tine cont de mai nimic din exteriorul sau. Pentru el conteaza doar jocul. Lumea sa. Creatia. Realitatea lui este simpla – joaca! In ochii copilului vedem dorinta si curiozitatea descoperirii unei lumi noi. Nici urma de masca, de ego, ci doar o pura individualitate si autenticitate.
Copiii sunt mindful. Ceea ce ei stiu pe de rost, noi adultii ajungem sa (re)invatam… si uneori nu mai reusim niciodata pe deplin.
De ce ne ratacim pe drum?
Ne ratacim sub actiunea adultilor si mediului in care crestem. Copii sub 7 ani absorb informatie; ei descopera lumea absorbind cu nesat orice informatie exterioara. Ei copiaza modele de gandire, comportament si actiune. Copiii nu gandesc ca adultii, ei doar observa, asimileaza si inregistreaza. Asa se formeaza sistemul de operare – subconstientul.
Inchipuiti-va urmatoarea situatie:
Un adult merge cu copilul in magazin, acesta vede o jucarie si o vrea. Fara sa realizeze impactul unei asemenea afirmatii, adultul ii spune copilului „nu meriti”. Ce face copilul? Inregistreaza sintagma „nu merit!”, care fiind o afirmatie de convingere va deveni parte din sistemul lui de operare; mare fiind, nu este de mirare faptul ca adultul se va autosabota frecvent pe baza acestei credinte limitative, respectiv sub impactul (subconstient) al lui „nu merit!”;
Daca detinem un program descarcat inainte de varsta de 7 ani, cand nu eram constienti ci doar inregistram, cum este si acest „nu merit” dat exemplu mai sus, si 95% din viata noastra suntem ghidati in actiunile noastre de catre subconstient (traind pe acel „pilot automat” despre care vorbesc neurostiintele), vom manifesta permanent situatii aflate in concordanta cu acel program. A reusi, a avea succes in ceea ce facem, ar incalca programul „nu merit”. Prin urmare mintea ne va face sa ne autosabotam inconstient pentru a ne aduce in situatia de a spune din nou si din nou „vezi?!! … nu ai reusit, pur si simplu pentru ca nu ai meritat!”, ne explica Dr. Bruce Lipton.
Ne ratacim de asemenea sub impactul influentelor primite din exteriorul nostru, prin actiuni preluate din exemplul personal al parintilor si celor apropiati noua.
Daca unei rude apropiate ii este frica de inaltime, oricand se afla cu copilul mic intr-o situatie care sa presupuna (din perspectiva adultului) acest "pericol", copilul ii va inregistra reactiile, expresia fetei, emotiile exteriorizate.Prin simpla observatie, copilul mic poate dobandi ceea ce mai tarziu se va numi convingere, si un astfel de copil va manifesta ca adult - frica de inaltime.
Cand suntem crescuti in familii cu credinte limitative, spre exemplu rasismul, acea credinta limitativa se va inscrie automat ca program in propriul subconstient. In momentul in care vedem o persoana care se inscrie in respectiva categorie, in mod automat (fara alte filtre rationale suplimentare) se genereazai reactia fata de aceasta. Comportamentele parintilor sunt extrem de usor asimilabile.
Bebelusii cand iau contact cu ceva nou, primul lucru pe care il fac instinctiv este sa priveasca chipurile parintilor. In functie de reactia de pe chipul parintilor, vor stii automat modul in care sa se comporte. Vor inregistra reactia. Si asta va constitui baza pentru autosabotajul din viitor. Bebelusii vor citi fete din primele doua saptamani de viata si vor stii, doar privind fetele parintilor lor, ceea ce este pozitiv si negativ. Din pacate acest pozitiv si negativ vor fi creionate de subiectivismul perceptiei parintilor asupra lucrurilor, situatiilor, persoanelor si nu de pura realitate.
Acelasi lucru se intampla si cand copilul se loveste. In mod natural, atunci cand copilul cade, el este traumatizat. Se plange de parca ar fi sfarsitul lumii. Cinci minute mai tarziu, fuge din nou la joaca. Pentru el, cazatura s-a intamplat, a reactionat la durere, a plans si cam atat. A mers mai departe. Mindfulness nu se refera la suprimarea gandurilor, ci la recunoasterea lor, manifestarea lor (daca este cazul) si la a alege sa mergi inainte, fara a croi nici o alta naratiune mentala. Copii fac exact acest lucru. Nu creaza naratiuni mentale si nu raman ancorati in amintiri. Joaca lor, observarea si explorarea lumii, capata din nou aceeasi atentie netulburata, neingradita si nelimitata.
Insa, in prezenta adultului, copilul ii priveste reactia. Daca acesta se impacienteaza, se agita, se sperie, copilul plange si inregistreaza faptul ca il „doare” si ca aceasta este o reactie de durata. Daca parintii trec cu usurinta mai departe, copilul va invata ca acest lucru face parte din viata si ca nimic nu il doboara. Copiii invata de la parinti comportamente, atitudini, reactii, convingeri si mai ales – credinte limitative.

Atentia copiilor exprima intentia lor clara
Copii se concentreaza asupra a ceea ce fac. Orice lucru care le atrage privirea ii si intereseaza. De multe ori, noi, adultii consideram faptul ca ei copiii fac doar lucruri obisnuite de-ale copilariei. Insa pentru un copil, absolut orice face, este ceva extrem de important. Fantastic. Fabulos. O parte din nesfarsita explorare.
Copiii exploreaza lumea cu mult mai mult sentiment si deschidere catre nuante decat ne putem imagina noi adultii. Desi deseori proceseaza informatii si imagini pentru prima data, ei isi folosesc toate simturile – acordate intr-un grad mult mai mare la prezent.
Pana la varsta de 2 sau 3 ani, copiii trec printr-o faza cunoscuta sub numele de sinaptogeneza exuberanta. In aceasta etapa, copiii au de doua ori mai multe formari de conexiuni sinaptice decat adultii. Sinaptogeneza reprezinta formarea sinapselor intre neuroni din sistemul nervos. O explozie de formare a sinapselor are loc in aceasta perioada de dezvoltare timpurie a creierului uman, fiind cunoscuta sub numele de sinaptogeneza exuberanta.
Nu numai ca la aceasta varsta, copiii invata mai repede decat invatam noi adultii, dar atentia lor devine o intentie clara de a invata si de a experimenta. Nu sunt influentati de amintirile trecutului si nici de anticiparea viitorului, nefiind afectati de ingrijorare sau anxietate. Copiii sunt pur si simplu mindful prin atentie, intentie si prezenta.
Copii nu au, prin insasi natura lor, prejudecati
Copilul mic nu stie ce sunt prejudecatile. El poate evalua si intelege pericolul, dragostea, frica, tristetea si alte emotii primare. Insa nu este partinitor si nu are idei preconcepute fata de nimic din ceea ce i se intampla. Cand se uita la noi, ei ne vad clar. Simplu. Nu vad prin noi – punand etichete mentale despre noi ca persoane (rau, bun, bland etc.). Copii privesc fara sa isi faca griji cu privire la perceptia lor asupra noastra sau a noastra asupra lor.
Copilul mic nu are constiinta sinelui prin perspectiva ego-ului. Ei nu au puternicul nostru sentiment de sine de care ne agatam atat de disperati si la care renuntam cu atata dificultate. Copiii sunt pur si simplu mindful prin lipsa manifestarilor ego-ului.
Copiii nu au fost corupti de limbaj
A se putea exprima, este pentru copii un mare cadou. Abilitatea de a vorbi, de a citi si de scrie este in mod unic umana. Si, desi acest lucru provoaca multa confuzie in viata pe masura ce inaintam in varsta, copii cunosc doar o limba – dragostea.
Desi copiii invata sa imite sunetele si in cele din urma inteleg destul de repede sensul cuvintelor, ei nu au o intelegere activa a limbajului. Copii raspund la sentimente. La ton si la expresie. Cand raspund la bunatate in oricare dintre formele sale, o fac zambind larg. Chipul lor straluceste. Bunatatea devine fericire. Tristetea devine empatie si confort. Furia devine precautie. Si dragostea devine dragoste. Pentru ca ei doar exprima simplu si clar ceea ce simt. Copiii sunt pur si simplu mindful prin puritatea sentimentelor umane si capacitatea de a se exprima (atat de clar) prin ele.
„Povestile noastre de viata sunt in mare parte construite si fara mindfulness se pot dovedi distructive.” ~ Rasheed Ogunlaru
Resurse utile:
What is mindfulness – Attention. Intention. Atitude.
What is mindfulness? Long Story Shorts
Mindfulness and how the brain works