De ce ne pasa de gura lumii! Aceasta introspectie m-a trimis către Abraham Maslow, Dr. Wayne W. Dyer, Goldstein, respectiv spre actualizarea de sine (self-actualization).
Ma refer aici la o caracteristică a acestor oameni care inainteaza pe linia cunoasterii de sine intr-atat, incat ajung sa fie independenti, autonomi, prea putin interesati de ceea ce popular numim „gura lumii„.
Abraham Maslow a preluat de la Goldstein termenul de actualizare de sine (autoactualizare) si l-a integrat in teoria lui cu privire la ierarhia nevoilor umane (piramida nevoilor, in care baza o constituie nevoile fiziologice, iar varful nevoia de actualizare de sine).
Dr. Wayne W. Dyer si-a sustinut doctoratul pe aceasta tema, a actualizarii de sine, fiind una dintre radacinile fundamentele ale muncii sale viitoare.
Ca sa sintetizez, sunt doua aspecte esentiale care ne fac sa ne rusinam si sa tinem cont, sa punem la suflet, sa ne afecteze „gura lumii„.
Una este lipsa de stima de sine, de incredere suficienta in noi insine si in actiunile noastre. Daca ne construim viata in concordanta cu cele crestinesti sau pentru cei mai putin religiosi in concordanta cu legile universului, nu avem de ce sa ne pese de ceea ce spune lumea. Si chiar daca spune, și o auzim sau o ascultam de buna voie, trebuie sa o abordam cu acceptare, intelegere, rabdare si cam atat. Viata e doar a noastra. Singura persoana careia trebuie sa ii dam socoteala suntem intotdeauna noi insine.
A doua se refera la frica. Ne pasa de gura lumii datorita fricii de a nu dezamăgi. De a nu fi aprobati. De a nu fi placuti sau poate chiar admirati. Dar in demersul meu de autocunoastere au aparut inevitabil urmatoarele intrebari:
- Daca traiesc cu aceasta credinta limitativa autoimpusa, prin care nu trebuie sa supar pe nimeni si nu trebuie sa dezamagesc, unde mai apar eu cea creativa, cea libera, cea autentica?
- Daca tin mereu cont de ceea ce spun altii si de potentiala lor dezamagire ca urmare a actiunilor si faptelor mele deviate putin de la propriile lor tipare, unde ma regasesc eu, si sinele meu unic?
De parerea cui ar trebui sa ne pese? – ca un model trebuie sa avem si noi, nu? Imi amintesc de povestea lui Thales din Milet, care tot uitandu-se dupa stele, a cazut intr-o groapa. Au ras de el toate servitoarele, dar lui nu i-a pasat, pentru ca nu parerea lor conta pentru el.
Citat preluat de pe Blogul NLP Informal – Iti pasa de gura lumii?
Revenind la Abraham Maslow si la teoria lui, inclusiv la ceea ce fac eu prin provocarea de a scrie public pe acest blog, sunt oameni care ajung sa constientizeze aceasta dorinta intrinseca de implinire de sine, de actualizare de sine, incercand sa faca tot ceea ce le sta in putinta (uneori si peste) pentru a-si atinge potențialul maxim, pentru a deveni ceea ce au inscris undeva adanc în ADN, tinzand spre maximum de potential creativ.
Albert Einstein a fost cu siguranță unul dintre acesti oameni. Dr. Wayne W. Dyer a carui munca o admir de asemenea. Si multi altii!
Si ca sa il parafrazez pe Eckhart Tolle, inchipuiti-va ca sunteti un lac a carei esenta este neperturbata, autentica, creativa, vie. Incercati sa faceti tot posibilul ca sa ajungeti cat mai aproape de profunzimea lacului pentru a gasi ceea ce uman numim „implinire„!
Info utile: