Notiunea de prezent se refera la ceea ce se intampla Acum, in acest moment. Este o notiune conventionala si tine de perceptiile noastre senzoriale, gandurile, emotiile, sentimentele noastre care se produc Acum. Iata in cele ce urmeaza cateva elemente semnificative despre prezenta cu Eckhart Tolle.
„Acum” devine echivalent cu „ceea ce se intampla”.
Cand intram in prezent inseamna ca devenim constienti la nivel conventional de perceptiile senzoriale si de ceea ce se intampla Acum in interiorul si exteriorul nostru. In afara de lumea exterioara, pe care o percepem cu simturile, exista si o lume nevazuta, compusa din ganduri, emotii si sentimente. Aceasta inseamna ca, in momentul prezent, suntem constienti de perceptiile noastre senzoriale, precum si de orice eveniment interior noua. Cu toate acestea, cand incepem sa percepem momentul prezent, incepem de fapt sa devenim constienti de noi insine.
Sensul profund al prezentei este ca noi, oamenii, in esenta noastra fundamentala, suntem prezentul. Cand devenim profund constienti de prezent, devenim de fapt profund consienti de noi insine ca si constiinta perceptiva. Cand prezentul devine constiinta de sine, atunci traim cu siguranta momentul prezent.
Prezenta incetineste procesul de gandire, ne scoate din inconstient, si incepem sa sesizam ca apar momente in care pur si simplu nu gandim. Acelea sunt momente de prezenta pura. Spatiul dintre cuvinte cum frumos spune Dr. Wayne W. Dyer.
Incetam sa ne identificam cu o judecata sau cu o eticheta mentala pe care am pus-o. Nu este nevoie sa eliminam anumite tipuri de ganduri, dar fiind Observatorul din spatele gandurilor noastre, incetam sa ne mai identificam cu ele. Simtul sinelui nostru suprem deriva din constiinta si nu din gandurile noastre. Incetam sa mai fim captivii gandurilor noastre. Devenim constienti de ganduri, inclusiv de cele conditionate de trecut sau de cele conditionate de anticiparea viitorului. Cand suntem constienti de aparitia gandurilor, vom fi constienti si de faptul ca ele pot sa dispara la fel de repede cum au aparut. Practic gandurile vin si pleaca, nu se mai amplifica, nu atrag dupa ele alte ganduri, si nu mai genereaza probleme ale mintii.
Putem exersa eliminarea gandurilor, dar nu prin impiedicarea aparitiei lor sau prin suprimarea activitatii mentale, deci nu prin rezistenta, ci prin dizolvarea lor ca urmare a unei stari de prezenta intensa. Vom descoperi in noi capacitatea uimitoare de a ne lepada de ganduri, de a ne domoli maimutele (the monkey mind) si de a reusi sa traim in comuniune cu ele, si o vom putea face de fiecare data cand ne dorim acest lucru.
Putem exersa prezenta in fiecare zi, in activitatile noastre uzuale, cuotidiene. Cand intram in activitati de rutina, care sunt de fapt mijloace de a ne atinge scopurile (a face o cafea, a urca in masina, a spala vase, a ne spala pe maini, a da cu aspiratorul etc), putem folosi timpul creat de exercitarea acestor activitati pentru a exersa prezenta.
Cand ne spalam pe maini, in loc sa lasam gandurile sa o ia razna, putem incepe sa fim atenti la textura sapunului, la senzatia tactila a mainilor atingandu-se, la mirosuri, la senzatia atingerii apei.
Practic, prin exersarea prezentei, ne indreptam atentia catre perceptia senzoriala lucru care ne face sa linistim pentru moment tumultul gandurilor noastre.
Pezentul nu este ceva sencundar, considerand viitorul cel mai important lucru. Pentru ca atunci cand acest viitor soseste el este din nou prezent. Si atunci trebuie sa intelegem importanta prezentului pentru viata si bunastarea noastra. Si pentru un viitor echilibrat si implinit.
Cand asteptam ceva (mijlocul de transport, liftul, o anumita persoana, producerea unui eveniment etc), in loc sa devenim nerabdatori sau sa ne consultam permanent telefoanele, sa ne agitam si sa ne lasam acaparati de tot felul de stari si emotii, putem folosi asteptarea ca o ocazie de intrare intr-o stare de prezenta consienta, de reconectare cu noi insine.
Spre exemplu: apasam butonul liftului si in loc sa visam cu ochii deschisi sau cu ochii in telefon, putem deveni constienti de respiratia noastra, de faptul ca suntem vii in propriul corp, putem percepe vizual imprejurimile (inclusiv usa liftului). Practic iesim din mintea conditionata de gandurile noastre si intram in prezent, devenind constienti de propria noastra constiinta si umanitate.
Cand conducem trebuie sa ne oprim la semafoare. In loc sa ne cuprinda nerabdarea, agitatia, nervozitatea, putem sa acceptam si sa imbratisam asteptarea uitadu-ne in imprejurimi, simtind aerul care ne patrunde in corp mai ales daca avem geamul deschis, uitandu-ne la oameni si la expresiile lor.
Lepadati-va de asteptare ca stare mentala! ne indeamna Eckhart Tolle.
Si practic cand asteptam ceva important - un rezultat, o concluzie, pe cineva drag .... nu vi se intampla sa para ca nu mai traiti intre timp? Ca nu mai traiti pana cand acel moment se produce in sfarsit?
Cand ne simtim provocati de o alta fiinta umana, daca ne putem aminti ca ceea ce conteaza de fapt in momentul respectiv nu este ceea ce spunem, ceea ce facem sau reactia noastra, ci starea noastra de constiinta, atunci „aprindem lumina” starii de prezenta. In caz contrar, ramanem prinsi in capcana reactivitatii, intre fatetele ego-ului si personalitatii noastre, iar reactiile vor izvori din subconstient fara a putea fi controlate.
Tot ceea ce facem constienti, cu atentie la detalii ne poate aduce prezenta. Prin cultivarea prezentei, acea voce din minte (criticul nostru interior) care creaza neliniste si suferinta incepe sa dispara. Asa dispare incet incet negativitatea, reactivitatea, si apare acceptarea, alinierea cu orice poate sa apara in momentul prezent. Ajungem sa acceptam manifestarile altor oameni (care corespund nivelurilor lor de constiinta) fara sa ne mai supere, fara sa ne mai afecteze, pentru ca invatam sa ii luam ca atare.
Resentimentele, vina, regretele, frustrarea, si alte sentimente si emotii negative, fac parte din identitatea noastra conceptuala. Toate aceste stari sunt concepte si conditionari ale mintii. Conceptele cu, care, traim si din care ne tragem identitatea ne fac sa (re)actionam intr-un anume mod cand intalnim alti oameni. Aceastea ne limiteaza si nu ne dau voie sa relationam corect cu ceilalti, ci filtrat printr-un val de conceptualizare, datorita etichetelor mentale pe care le punem (toate derivate din propriile perceptii).
Mintea devine un ecran, iar noi suntem blocati in mintea noastra. Pe masura ce exersam prezenta acest lucru se schimba. Ne eliberam de propria poveste persoanala, de propria personalitate si descoperim ceea ce suntem de fapt in esenta noastra, dincolo de identitatea pe care ne-am creat-o.
Identitatea noastra conceptuala are mereu impresia ca ne lipseste ceva pentru a fi impliniti; este de fapt ego-ul, identitatea noastra egoica, care are nevoie de ceilaltii, foloseste alti oameni in incercarea de a consolida imaginea conceptuala de sine, trebuie sa se simta superioara altora pentru a-si consolida imaginea de sine. Multi oameni se percep drept victime. Altii se percep salvatori. Aceastea sunt doar niste identitati conceptuale.
Toate aceste identitati conceptuale creaza o disfunctionalitate si ne impiedica sa relationam cu adevarat cu ceilalti. Ne impiedica sa rezonam real cu ceilalti, sa ne armonizam si sa ne completam cu ceilalti.
A fi in momentul prezent inseamna sa ne putem ridica mai presus de aceasta conditionare si sa reactionam la situatii intr-un mod non-disfunctional. Atunci, identitatea noastra va izvori dintr-un spatiu de constiinta mai profunda, care ne va permite sa avem o relatie cu adevarat multumitoare si armonioasa cu alti oameni.
Putem schimba lumea doar daca ne schimbam starea de constiinta. Si cumva acesta este dezideratul suprem al prezentei.
Indemnul lui Eckhart Tolle pentru noi este:
Nu cauta circumstante ideale, ci foloseste-te de ceea ce ai, pentru ca provocarile care apar sunt cele mai potrivite pentru tine. Si desi ai putea crede ca acestea te impiedica sa te dezvolti sau sa evoluezi, ele sunt de fapt menite sa te forteze sa (re)gasesti starea de prezenta profunda. Lasa-te in voia lucrurilor care nu pot fi schimbate, accepta lucrurile asa cum sunt, ia masuri atunci cand este necesar, dar nu bazat pe frustrare, nervozitate, sau alte stari emotionale generate de ego.
Fi recunoscator pentru oamenii provocatori / dificili care iti apar in cale pe parcursul vietii; nu ii cauta, dar fi recunoscator pentru aparitia si prezenta lor in viata ta, pentru ca ei si modul in care relationezi cu ei te va ajuta sa evoluezi.
Renunta la cautarea unui sens la nivel conceptual si invata sa te aliniezi profund cu momentul prezent; renunta pentru un timp la intrebarile legate de sensul vietii si incearca sa fi constient de fiecare moment al vietii tale. Abandoneaza-te in fata a ceea ce este, accepta situatiile care nu se pot schimba chiar daca nu gasesti sensul pentru care ele sunt in felul in care sunt, analizeaza modul in care reactionezi la situatii, oameni, fapte. Baza tuturor lucrurilor pe care le poti face este conectata cu sensul tau in viata si practicarea prezentei te va ajuta sa iti dai seama de acest lucru. Aprecierea oricarui lucru care apare in drumul tau, in momentul prezent, recunostiinta pentru orice lucru marunt care ti se ofera, pentru orice situatie prin care treci, pentru orice om pe care il intalnesti, pentru un simplu pahar cu apa sau pentru un simplu dus cald, pentru aerul pe care-l respiri, vor genera in tine acel element de constiinta care te va face sa apreciezi viata insasi.
Si apreciind viata in sine, vei ajunge la un moment dat sa iti gasesti sensul / scopul / dharma. Recunostiinta este cea mai buna baza pentru a gasi scopul a tot ceea ce este in Univers.
Oamenii se intreaba permanent „care este scopul vietii?” sau „ce imi este menit sa fac in viata?”… intrebarea esentiala pe care ar trebui sa o punem este „care este scopul Universului?”. Dar pe cat de complexa este intrebarea, pe atat de complex este si raspunsul.
Simplificand, scopul existentei Universului este cresterea constiintei. Constiinta se materializeaza in toate formele de viata, iar cresterea constiintei individuale duce la cresterea constiintei Universale si acesta este scopul suprem cu, care, trebuie sa fim aliniati. Scopul personal trebuie sa fie aliniat permanent cu scopul Universului, si pentru aceasta primul pas este sa ivatam sa traim constient in momentul prezent.
In aceasta privinta Eckhart Tolle rezoneaza profund cu David R. Hawkins si ale sale niveluri de constiinta si calea de transcendere a lor.
Care este scopul vietii daca suntem prizonierii propriei minti? Daca ne temem permanent? Daca traim in viitor sau in trecut? Daca percepem numai starea de lipsa si nu sunt recunoscatori pentru ceea ce avem si ceea ce exista?
Care este scopul vietii daca ne confundam cu propriile noastre ganduri si suntem incatusati de suferinta creata de ele?
Care este scopul vietii daca ramanem o pura manifestare a ego-ului si fatetelor lui? Daca continuam sa punem etichete mentale, daca judecam, daca avem asteptari si nu gasim calea de a relationa real cu cei din jurul nostru? Sau daca traim intr-o continua stare de asteptare?
Putem sa intelegem sensul vietii in interiorul nostru fara sa avem nevoie de un sistem conceptual complicat de convingeri, pentru ca vom intelege ca aceste convingeri nu ne sunt menirea, nu mai avem nevoie sa traim o intreaga naratiune mentala, pentru ca vom intelege ca avem capacitatea de a ne controla gandurile si faptul ca ele nu sunt de fapt ceea ce suntem noi, sinele nostru suprem, constiinta noastra.
Noi suntem sensul vietii pentru ca noi suntem constiinta. Noi suntem o manifestare a constiintei Universului si trebuie sa ramanem aliniati cu aceasta. Sensul vietii este inseparabil de ceea ce suntem de fapt – noi.