Pentru a putea vorbi despre o serie de ganduri automate – sabotori ai sinelui, doresc sa Incep acest articol prin a clarifica cateva aspecte legate de conceptul de sine:

  • Imaginea de sine – cum ma percep eu pe mine insami;
  • Stima de sine – ce valoare consider eu ca am;
  • Increderea in sine – convingerea ca pot; convingerea in propriile mele forte și resurse.
  • Sinele ideal – cum imi doresc sa fiu.

Plecand de la aceste notiuni si de la textul publicat de Irimia Daniela pe grupul Femeia Independenta, mi-am permis sa fac cateva adnotari:

"5 ganduri automate si sabotoare care iti reduc stima de sine:
1. Presupunerea. Aceasta eroare de comunicare si gandire este frecventa si niciodata nu ne ajuta. Cand presupui ceea ce e mai rau, fara a examina circumstantele iti spui ca nu esti apta sa te adaptezi la schimbari.
In loc de “Stiu ca nu o sa ma simt bine” incearca “Nu stiu cum o sa ma simt. Sunt dispusa sa incerc si sa vad ce se intampla”. Fii deschisa si gandeste pozitiv!"

Presupunerea nu functioneaza Intotdeauna in sensul gandirii negative. Orice tip de presupunere este anticipatorie, afisand un anume rezultat proiectat de gandurile noastre, care poate sa se produca sau nu.

Plecand de la realitatea ca singurele lucruri pe care le stapanesc sunt propriile mele ganduri, reactii, comportamente, actiuni și ca nu am puterea de a controla nimic din exteriorul meu, a presupune ceva legat de mediul extern mie nu are de fapt un fundament real.

“Presupunerea este mama esecului” ne spune Angelo Donghia. Presupunand permanent cate ceva, ajungem la convingerea ca deja stim cum se vor petrece lucrurile. Dar daca ele nu se petrec asa cum „stim” deja? Apare fara doar si poate suferinta si neincrederea in noi insine…

"2. Afirmatiile de tip TREBUIE. Sunt ordine pe care ti le dai tu insuti. Si nimeni nu reactioneaza bine la ordine!
In loc de “Trebuie sa fiu o mama buna” incearca “Aleg / ar fi frumos sa fiu o mama buna. Cum pot sa fac asta”? Aceasta abordare este constructiva si iti permite de te dezvolti."

Veti citi in multe carti de dezvoltare personala despre acest „trebuie”. In realitate nu „trebuie” nimic. Totul curge. Totul este abundenta. Este necesar doar sa ne dam seama si sa constientizam acest lucru.

Cuvintele de acest gen, cerinte absolute, au un impact puternic asupra psihicului uman. Pana la un anumit punct ele au puterea de a ne inalta, motiva, stimula sau ajuta. Insa folosite in exces ele ajung sa produca blocaje – sa ne puna frana, sa ne descurajeze, sa ne demotiveze, sabotand in final increderea in sine si in fortele proprii.

„Daca imi spun ca trebuie cu necesitate sa obtin jobul X, şi nu accept ca e posibil sa nu il obtin, exista mari şanse sa fiu extrem de stresat inaintea interviului de angajare şi in timpul lui, in special atunci cand intrevad anumite dificultati. Studiile arata ca exista o corelatie pozitiva pana la un punct intre motivatie şi performanta, insa incepand cu un anumit punct, faptul ca sunt extrem de motivat va duce la o scadere a performantei in sarcina. Daca nu voi reuşi sa obtin postul X, voi simti emotii puternice de tipul deprimarii sau furiei şi voi avea comportamente care nu ma vor ajuta sa ma adaptez situatiei. In mod similar, atunci cand consider ca Y trebuie sa imi arate ca ma iubeşte aşa cum vreau eu şi Y nu imi arata acest lucru, voi resimti furie, deprimare sau alte emotii disfunctionale. Furios fiind, e posibil sa imi revars furia asupra celorlalti, sa spun sau sa fac lucrurile contrare propriilor interese; sau deprimat fiind, e posibil sa ma retrag şi sa ma izolez gandindu-ma ca nu sunt suficient de bun sau ca nu merit sa fiu tratat intr-un anumit fel”, explica psihologul Mihaela Pintea-Chereji.

"3. Fantezia vietii desavarsite. Inseamna sa ceri idealul de la viata. A te astepta ca lumea sa fie perfecta este o invitatie la dezamagire. Nimic nu este perfect in viata, accepta asta!
In loc de “Nu e corect!” incearca “Ar fi bine daca lucrurile ar fi perfecte, insa nu sunt. Imi pare rau de asta si ma intreb cum as putea face eu lumea mai buna”. Preia initiativa si fii responsabile pentru lucrurile pe care tu ai putea sa le faci. Nu astepta de la altii sa faca lumea un loc mai bun pentru tine."

Asa cum am afirmat in nenumarate postari pe grupul meu, suntem creatorii propriei noastre realitatii in primul rand prin gandurile pe care le avem. Modul in care gandim ne schimba perceptia. Gandurile genereaza emotii si sentimente, acestea genereaza actiuni si comportamente, pentru ca in timp sa genereze obiceiuri si convingeri.

Totul pleaca de la schimbarea perspectivei asupra lucrurilor și responsabilizare. Pot face universul exterior mie un loc mai bun. Vorbele, reactiile, comportamentul meu il genereaza pe cel al celor din jur. Noi deja constientizam acest lucru. Constientizand alegem cum sa gandim. Si preluam initiativa in ceea ce ne priveste. Preluand initiativa stima de sine se imbunatateste.

"4. Suprageneralizarea. Decizi ca experientele negative iti descriu viata complet. Generalizarea in sine produce neintelegeri si confuzii. Dar sa mai si generalizezi in defavoarea ta, asta lucreaza direct impotriva stimei de sine.
In loc de “Nimeni nu ma place” sau “Intotdeauna o dau in bara” incearca “Unii oameni nu ma plac, altii ma apreciaza” sau “Uneori mai gresesc insa invat din fiecare experienta si data viitoare iese mai bine”

Cand vorbim despre suprageneralizare sau exagerare, este important sa fim suficient de atenti la propriile ganduri si propriul limbaj, in asa fel incat sa putem surprinde si gestiona aceste ganduri irationale de baza imediat cum apar. Acest tip de ganduri sunt caracterizate de spontaneitate si reprezinta de fapt distorsiuni ale realitatii. Ele sunt de cele mai multe ori legate de anumite conditionari, credinte limitative pe care le avem sau pe care ni le impunem, sau chiar de presupuneri incorecte pe care fiecare dintre noi le face. 

Suprageneralizarea conform AC Psihologie se refera la tendinta de „aplicare a unui singur incident la toate aspectele vietii tale. Se dramatizeaza o dificultate obisnuita, generalizand-o in mod excesiv (folosind cuvinte ca: „toti”, ”niciunul”, „totdeauna”, „niciodata”, „nimeni”…)”.

"5. Etichetarea. Iti pui singura etichete, ca si cum un singur cuvant descrie complet o persoana. Am mai spus, cu cat un om este mai complex si nu se defineste printr-un singur rol, cu atat este mai echilibrat din punct de vedere emotional. Indiferent daca sunt pozitive sau negative, etichetele ne forteaza sa pastram un anumit tip de comportament. Evita sa etichetezi alte persoane si cu atat mai mult sa te etichetezi pe tine intr-un mod negativ!
In loc de “Sunt o inutila” sau “Sunt o uituca” incearca “Am facut un lucru stupid” sau intreaba-te “Uit mereu lucruri? Cateodata da, dar nu mereu”. Aceasta abordare iti permite sa te schimbi si sa iti mentii stima de sine."

Etichetarea are legatura directa cu vocea critica din interiorul nostru. De cele mai multe ori ne etichetam prin comparatie cu ceilalti sau cu situatii pe care le consideram ideale. Blandetea, compasiunea, auto acceptarea sunt instrumente mindfulness care inserate in viata noastra ne schimba perceptia asupra noastra si ne ajuta sa ne imbunatatim imaginea de sine.

Aduc blandete in tot ceea ce afirm despre mine insami. Aduc acceptare. Sunt asa cum sunt acum și ma accept exact asa cum sunt.

As adauga in lista de ganduri automate – sabotori ai sinelui si:

6. Radicalizarea, ca si tendinta de a vedea totul in "negru sau alb".

Radicalizarea implica un mod de a gandi si de a rationa extremist, in „negru sau alb”, fara a sesiza nuantele situatiilor de viata prin care trecem. Daca un rezultat obtinut nu este conform propriilor asteptari, el este considerat esec fara a mai lua in calcul procesul, cunostiintele acumulate de-a lungul „drumului” parcurs.

Spre exemplu, pe parcursul unui regim alimentar, cedati impulsului de a manca ceva care va place si consumati acel aliment. Foarte multe persoane reactioneaza de gentul „Asta e! am dat peste cap tot regimul!”, in sensul cel mai critic si acuzator posibil. Acest gand produce furie, auto-critica, vinovatie si prin urmare slabeste increderea in sine, ducand poat chiar la intreruperea regimului.

Dar daca am schimba perspectiva. O singura abatere nu reprezinta esecul demersului in care ne aflam. O constientizare si o reflectie profunda si rezonabila v-ar determina sa ganditi de genul: „Ah, m-am cam abatut de la regimul meu. Este uman sa poftesc. Consider ca m-am premiat pentru ceea ce am realizat pana acum. De maine reincep cu forte proaspete si ma bucur de tot ceea ce am reusit pana acum.” Un astfel de gand aduce acceptare, blandete, incredere, fara a afecta increderea de sine si fara a va abate din drum.

Prin urmare, concluzionez articolul cu privire la „ganduri automate – sabotori ai sinelui” prin a va lansa urmatoarea tema de reflectie:

”Ai grija de gandurile tale, ca ele vor deveni cuvintele tale, si ai grija de cuvintele tale ca ele vor deveni faptele tale, si ai grija de faptele tale ca ele vor deveni caracterul tau, si ai grija de caracterul tau ca acesta va deveni destinul tau.” - citat atribuit lui Frank Outlaw.