Geografia fericirii ilustreaza demersul unui cunoscut autor, Eric Weiner, plecat in cautarea celor mai fericite locuri din lume.
„In aceste vremuri, bantuite de razboaie si de zvonuri de razboi, nu ati visat oare niciodata la un ținut in care sa va bucurați de pace si de siguranta, in care viata sa nu mai fie o lupta, ci o vesnica desfatare?” – Orizontul pierdut, in regia lui Frank Capra, 1937
In demersul sau, autorul isi incepe calatoria in Olanda unde constata ca fericirea este doar un numar. Cu entuziasm il intalneste pe Ruut Veenhoven, considerat parintele cercetarii in domeniul fericirii.
Stiati ca in Olanda exista o baze de date universala cu privire la fericire? Acolo sunt colectate toate datele despre ceea ce ii face pe oameni fericiti sau nefericiti, iar autorul nostru este interesat de locurile geografice considerate a fi cele mai fericite.
Olanda ofera libertate. Un soi de toleranta care ii face pe oameni fericiti. Dar ce te faci daca toleranta aluneca usor spre indiferenta, spre vicii pe care nu stii daca la un moment dat le mai poti stapani? Este oare aceasta fericire?!
Elvetia este un mare ceas. Totul prea bine pus la punct. Oamenii sunt fericiti de ideea detinerii controlului. Totul este curat si sub control. Regulile sunt la ele acasa. Totul se respecta. „Avem nevoie de un cuvant pentru a descrie fericirea elvețiana. Poate „comuniunea in bucurie„. […] Am putea trai aceasta comuniune in bucurie atunci cand facem ceva lumesc, cum ar fi de pilda, cand maturam podeaua sau cand sortam gunoiul menajer sau cand ascultam acel vechi CD cu Bob Dylan pe care nu l-am mai audiat de ani de zile. Da, asta este. Poate ca elvețieni nu sunt fericiți, dar stiu foarte bine sa se bucure de lucrurile simple.”
Dar oare acest gen de fericire nu conduce la un moment spre plictiseala?! Ce te faci daca simti sa fi diferit, autentic si sa iesi din tipare?!
In Bhutan fericirea este politica. Destinatia este un loc extraordinar, un loc al „linistii vesnice, unde calugarii mediteaza, poeții cugeta si toata lumea traieste o viata imposibil de lunga si de satisfacatoare„. In Bhutan exista conceptul de fericire nationala pe cap de locuitor. Presedintele vegheaza la fericirea nationala!
V-am facut curiosi, nu? Bhutan are o rata a infractionalitatii aproape inexistenta, ceea ce contribuie evident la fericirea locuitorilor. Pentru acestia fericirea este sinonima cu linistea si siguranta.
In Qatar lucrurile stau altfel. Fericirea este „un bilet de loterie castigator„. Insa in Qatar relatia fericire – bani este direct proportionala. Exista cei bogati si marea masa a tuturor celorlalti care forfota in cautare de locuri de munca. Si este foarte mult de munca in Qatar. „Luxul te poate ajuta sa fii fericit. Ai nevoie de bani sa calatoresti la clasa intai, sa mergi in toata lumea, sa stai la hoteluri de 5 stele. Pentru mine, lucrurile astea fac parte din fericire. Strabunica mea era fericita in cort, dar eu nu as putea sa fiu fericita ca ea daca as sta intr-un cort„.
Calatoriile continua prin Islanda, Republica Moldova, Thailanda, Marea Britanie, India, si America unde in sfârsit „fericirea este acasa„!
Daca v-am atras atentia puteti lectura Geografia fericirii – Eric Weiner, pentru o perspectiva diferita a ceea ce inseamna fericire si pentru concluziile demersului autorului aflat pe drumul sau de cunoastere de sine. Caci pana la urma, acest demers are un substrat adanc, o motivatie clara si o concluzie si mai clara, dincolo de a fi doar o simpla calatorie prin lume.
In ceea ce ma priveste, intotdeauna mi-am dorit sa calatoresc, sa cunosc, sa vad lumi si perspective. Simt ca acest lucru ar putea sa ma faca fericita pentru ca este o dorinta izvorata din mine, din adancul sufletului meu. Dar nu de una singura. Ci in familie. Pentru ca pentru mine, fericirea este profund legata de familie. Este ceea ce autorul numeste „un tesut de legatura„! In vremuri de pandemie…. ma multumesc sa calatoresc doar prin carti, iar geografia fericirii ma aduce intotdeauna acasa!