„In iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica, pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desavarsit in iubire” (Ioan 4,18).
Exista doua sentimente primordiale – iubirea si frica. Aceste doua sentimente nu pot exista impreuna pentru ca atunci cand suntem cuprinsi de frica incetam sa traim in iubire de sine.
Dr. Jerry Jampolsky, fondatorul Centrului pentru Vindecare prin Schimbarea Atitudinii si profesor in cadrul acestuia, in cartea „Iubirea inseamna renuntarea la frica”, afirma faptul ca obstacolele care ne impiedica sa traim viata pe care o dorim sunt propriile convingeri irationale, limitele mentale pe care ni le impunem. Solutia pentru a ne elibera de aceste ganduri limitative este o constientizare profunda a sinelui nostru, a carui esenta este insusi iubirea. Cartea „Iubirea inseamna renuntarea la frica”, a fost o sursa de inspiratie pentru cititori si reprezinta o resursa utila in procesul individual de autovindecare.
Amigdala (din creierul nostru) – rolul ei in aceasta „stiinta” a fricii!
Amigdala este parte a sistemului limbic si centrul integrator al emotiilor, comportamentului emotional si motivarii. Stimularea amigdalei este cauzata de emotii intense, cum ar fi agresiunea sau frica.
Cand suferim incidente traumatice cum ar fi durerea, pierderea, abuzul etc. emotiile generate adreseaza centrul supravietuirii din creierul nostru, numit amigdala – parte a creierului nostru reptilian. Deoarece experientele la care fac referire sunt dureroase, activarea amigdalei are rol de a ne proteja – avertizandu-ne, amigdala fiind esentiala in decodificarea emotiilor, in special a stimulilor care reprezinta o amenintare, cu alte cuvinte amigdala genereaza un raspuns subconstient la o situatie exterioara noua cu scopul auto-conservarii (protejarii). De fiecare data cand trauma se repeta sau se retraieste in minte, amigdala se (re)activeaza.
Originea fricii se gaseste in aceasta parte din creierul nostru numit amigdala. Ganditi-va la evolutia omului si la situatiile cu, care, se confrunta omul primitiv. Creierul reptilian, prin intermediul amigdalei urma sa semnaleze corpului uman sa reactioneze ori de cate ori integritatea fizica ii era pusa in pericol. Reactiile amigdalei apar de tipul lupta sau fugi, insa s-a constatat si un al treilea tip de reactie numita inghet (fight, flight or freeze).
La animale, de cate ori viata le este pusa in pericol, amigdala genereaza reactia corespondenta. Cu ce sunt diferite animalele fata de noi? La animale, odata ce pericolul dispare, amigdala se linisteste si secretia de hormoni se normalizeaza ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Acest lucru se intampla deoarece animalele traiesc in prezent. Ele nu rememoreaza trecutul, ramanand marcate de acesta.
In cazul oamenilor, procesul se complica, iar frica devine o reactie emotionala legata nu doar de fapte certe, periculoase, ci si de ganduri, amintiri, anticipari.
Ceea ce ni se intampla frecvent este sa inghetam si sa ne auto-sabotam prin puterea gandului. Ce este interesant este ca printr-o singura sinapsa, semnalele senzoriale vizuale sau auditive ajung de la talamus la amigdala, ambele fiind parti ale creierului reptilian. Acest circuit rapid este raspunzator pentru faptul ca ratiunea este coplesita de emotii, iar emotia, in cazul nostru frica, invinge actul rational.
J.E. LeDoux, in anul 1996, nota faptul ca memoria inconstienta a fricii, localizata in amigdala, pare sa lase urme de nesters in creierul uman. Amigdala este prima zona cerebrala activata la aparitia fricii, care poate fi in intregime inconstienta dand reactia de tip lupta, fuga sau inghet, inainte ca talamusului sa i se ofere timpul necesar transmiterii informatiei cortexului prefrontal pentru a fi implicata gandirea rationala si a se elabora actiunea adecvata situatiei cu, care, ne confruntam la un moment dat.
Frica este inerenta proceselor noastre de gandire, cel putin pana la un anumit nivel de dezvoltare spirituala. Atata timp cat principalul mod de exprimare a realitatii este mintea si procesele de gandire, frica (intr-una dintre formele sale de manifestare) va fi si ea prezenta, fie ca o constientizam, fie ca nu. De cele mai multe ori manifestarile fricii nu sunt constientizate, si in anumite situatii, sub impactul declansator al diferitelor triggere vor iesi cumva la suprafata. Interesant de observat la omul modern, este ca frica nu mai este declansata doar de anumite situatii considerate periculoase, ci din ce in ce mai mult de gandurile noastre despre aparitia unei anumite situatii. Frica devine astfel o plasmuire a mintii noastre anxioase si observand comportamentul nostru in fata fricii, vom constientiza si faptul ca frica noastra nu este de fapt reala. Nu mai are la baza fundamentul originar al supravietuirii.
Iubirea – opusul fricii
Revenind la tema articolului de fata, frica reprezinta absenta iubirii sau incapacitatea noastra de a simti iubirea. Este o tendinta umana de a ne inchide inima pentru a inceta sa suferim, ajungand sa tanjim si sa cautam iubirea in afara noastra, sa o cerem sau chiar sa o cersim, fara sa ne dam seama ca de fapt secretul iubirii se gaseste in inima noastra. Analizand astfel putem face afirmatia ca iubirea este opusul fricii.
Daca iubirea este suficient de puternica ea va dizolva toate obstacolele si inclusiv frica care ne copleseste. Cand apar obstacole in calea realizarii obiectivelor noastre, si frica ne cuprinde, este important sa ne reconectam cu sursa de iubire din noi insine, care ne va ajuta sa nu abandonam si sa continuam sa mergem mai departe.
Samanta iubirii se afla in interiorul nostru, si daca incepem sa ne gandim la noi punandu-ne permanent intrebari precum cum pot sa ma iubesc mai mult?, cum pot sa imbratisez lumea cu iubire?, cum pot sa aduc iubire oriunde merg? blocajele mentale si „inghetul” generat de frica, usor usor dispar.
Privind din perspectiva biblica, cunoastem faptul ca Dumnezeu este Iubire. El nu ofera iubire, pentru ca El este sursa iubirii insasi. Cine este El este ceea ce imi doresc sa devin, si ceea ce devin eman oriunde aleg sa merg.
Credinta este incredibila. Speranta – cum ai putea trai fara ea? Dar iubirea … fara iubire nu exista nimic, ne spune Napoleon Hill in Think and Grow Rich.
Iubirea este una dintre cele mai inalte frecvente din Univers. Gasiti aceste informatii analizand harta constiintei umane a lui David R. Hawkins. Iubirea este conexiunea constienta cu Sursa, pentru ca Dumnezeu este sursa iubirii insasi. Daca aducem iubire oriunde mergem si in tot ceea ce facem, frica dispare, iar succesul nu va intarzia sa apara. Iubirea ca stare de a fi, neconditionata si totala. Iubirea de noi insine si de tot ceea ce ne inconjoara. Pe harta constiintei umane nivelul iubirii este caracterizat de dezvoltarea unui camp energetic ce devine in mod progresiv neconditionat, neschimbator si permanent.
Nu ati observat ca ceea ce faceti cu drag si iubire are cele mai bune rezultate? Va iese cel mai bine? Nu ati observat ca persoanele pe care le iubiti, par sa infloreasca langa voi absorbind iubirea voastra? Si oare nu ati observat ca atunci cand va iubiti, aveti incredere in voi insiva si in actiunile voastre si cumva teama dispare?
Iubirea ofera claritate si spulbera orice teama. Iubirea desavarsita alunga frica!
Teama distorsioneaza perceptiile si conduce la o interpretare eronata a realitatii. Frica este o separare de sine. Iubirea nu pune intrebari si nu contesta. Starea ei naturala este dilatarea si expansiunea, nu compararea si masurarea. De aceea, singurul principiu valoros ramane iubirea, in timp ce frica nu ne poate oferi nimic, pentru simplul motiv ca de fapt ea este ireala, nefondata, nemotivata.
Opusul fricii este iubirea – incepand cu iubirea de sine, sau cu stima de sine. Exista o relatie invers proportionala intre respectul si iubirea de sine si fricile de toate felurile. Cu cat ne vom iubi mai mult pe noi insine, cu atat ne vom teme mai putin de esec, neaprobare, respingere.
Cu cat ne vom indragi mai mult, cu atat ne vom cunoaste mai bine punctele forte si slabe, vom fi mai curajosi, si mai dornici sa ne asumam riscuri care ne vor conduce finalmente catre success si fericire.
Cu cat ne vom aprecia mai mult, cu atat mai mult vom capata incredere in fortele proprii si vom actiona pentru a ne realiza obiectivele si visurile.
Cu cat ne vom place mai mult, cu atat mai mare va fi respectul fata de sine, fata de ceilalti, si fata de aceasta lume.
Atunci cand intelegem faptul ca temerile sunt cele care ne limiteaza, vom putea in mod constient sa alegem sa inlocuim gandurile negative cu cele pozitive, incarcate de respect, de admiratie si de iubire fata de propia persoana.
Este esential sa invatam sa ne ascultam emotiile si sentimentele. Este de asemenea esential sa intelegem ca exista o conexiune permanenta si complexa intre minte si corp pentru ca mintea traieste in corp si corpul se exprima prin minte. Orice suprimare a sentimentelor, orice blocare a legaturii corp – minte, orice mimare sau ascundere a sentimentelor reale in spatele unor comportamente de furie si de agresivitate, duc in final spre boala.
Incercati sa va ascultati corpul. Sa va ascultati sentimentele. Sa le lasati sa se exteriorizeze. Invatati sa va iubiti pe voi insiva. Cu cat va iubiti mai mult, si cu cat va intelegeti mai clar emotiile si sentimentele, cu atat mai simplu va fi sa gasiti solutiile optime pentru satisfacerea nevoilor voastre. Acceptati frica ca facand parte din voi, imbratisati-o si nu ii opuneti rezistenta. Cu cat o constientizati mai profund si cu cat sunteti mai prezenti cand faceti asta, cu atat intensitatea fricii va descreste. Gandurile pline de frica dispar in momentul in care reusim sa reconectam la sursa de iubire din interiorul nostru. Pentru ca iubirea desavarsita alunga frica!
Fiecare dintre noi a fost programat sa gandeasca, sa simta, si sa se comporte in modul in care o face. Ne putem schimba doar daca ne schimbam programul de operare, conceptul despre sine din propriul nostru interior.
Avem capacitatea de a schimba acest program si conceptul individual despre sine, doar prin inlocuirea credintelor limitative cu ganduri de eliberare, de crestere si de evolutie.
Este important sa intelegem ca responsabilitatea pentru starea noastra de bine ne apartine intru-totul si pentru ca sa devenim responsabili trebuie sa fim mai intai constienti de ceea ce suntem, de ceea ce simtim si de ceea ce avem nevoie.
Si cel mai mult avem nevoie de iubire!
Puteti urmari si: