In sensul Mindfulness pilonii atentiei constiente sunt rabdarea, a invata sa lasam lucrurile sa treaca, lipsa de judecata (non-judecarea), increderea si rabdarea.

Rabdarea este o virtute. O atitudine etica fundamentala pe care multi dintre noi nu o avem. Rabdarea ca si multe alte virtuti este cultivabila si acordandu-i atentia cuvenita ne putem autoeduca in sensul cresterii ei. 

“Rabdarea este una din calitatile cu care NU ne nastem, iar unii dintre noi nu reusesc sa o invete niciodata. Acum e cel mai potrivit moment sa le vorbim copiilor despre rabdare. Omul rabdator nu va suferi vreodata o depresie, pentru ca intelege ritmul lucrurilor” ~ Urania Cremene.

Lucrurile se desfasoara in propriul lor ritm. A incerca sa grabim lucrurile sa se intample, nu face acest lucru mai posibil. Ceea ce face de fapt este sa ne incarce psihic si mental si sa ne duca (uneori sigur) spre furie si suferinta. Rabdarea este intotdeauna o alternativa la „nelinistea si nerabdarea endemica a mintii”.

„Am trei lucruri sa va invat: simplitate, rabdare, compasiune. Acestea sunt comorile cele mai pretioase.” ~ Lao Tzu.

Omul rabdator intelege ca anotimpurile nu pot fi grabite si nu va incerca niciodata sa o faca. Traim in era ceasurilor si a lipsei de timp. Ochii pe ceas sunt un semn direct al lipsei rabdarii.

„Rabdarea este ceva ce admiri la soferul din spatele tau si dispretuiesti la cel din fata ta” ~ Mac McCleary

A lasa lucrurile sa treaca este considerat un clieseu al miscarii New Age din secolul nostru. Privind in sens profund, in sens mindfulness, a lasa lucrurile sa treaca „este o invitatie de a inceta sa ne mai agatam de ceva – fie ca este vorba de o idee, un lucru, un eveniment, un anumit moment de timp, sau de o viziune personala, sau de dorinta. Este o decizie constienta de a ne abandona (avand o deplina acceptare), in fluxul succesiunii momentelor prezente, pe masura ce acestea se desfasoara. A lasa sa treaca inseamna sa renuntam la constrangere, rezistenta, sau lupta, in schimbul a ceva mult mai puternic si mai sanatos, ce are ca efect faptul ca permitem ca lucrurile sa fie asa cum sunt, fara a ne mai lasa prinsi in sentimente de atractie sau de respingere fata de acestea” ~ Jon Kabat-Zinn, Mindfulness zi de zi, Ed. Herald, Bucuresti, 2020.

Mai concret spus, a lasa lucrurile sa treaca, inseamna sa invatam sa traim in prezent si sa intelegem faptul ca prezentul este ceea ce avem si ca viata noastra se intampla doar ACUM.

Singurul moment care conteaza este momentul prezent, este ceea ce Mindfulness numeste AICI si ACUM si pentru care s-au scris atatea randuri. Este singurul spatiu in care putem trai cu adevarat si a lasa lucrurile sa treaca fara alte conotatii si implicit atasamente si suferinta face parte din acceptarea realitatii asa cum este ea de fapt.

Imbratisarea atitudinii de a lasa lucrurile sa treaca ne rupe de trecut in sensul cel mai bun posibil al acceptarii acestuia exact asa cum a fost. Rezistenta, atasamentul, blocajele, creaza suferinta si scopul fiecaruia dintre noi este (poate inconstient) sa ne debarasam de suferinta si sa TRAIM din plin momentul PREZENT.

Non-judecarea este o atitudine pe care este necesar sa o imbratisam in viata noastra de zi cu zi. A judeca si a pune etichete mentale este apanajul ego-ului, al acelui EU care in permanenta se compara cu toti cei din jurul sau.

„Teama ca nu sunt destul de bun, ca se vor intampla lucruri rele, ca lucrurile bune nu vor dura, ca alti oameni mi-ar putea face rau, ca nu voi reusi sa realizez ceea ce vreau, ca doar eu stiu totul, ca eu sunt singurul care nu stie nimic” sunt de fapt auto-evaluari permanente pe care mintea noastra le face, avand in aceasta situatie de a face cu mintea care judeca. „Noi avem tendinta sa vedem lucrurile prin ochelari celorlalti: prin prisma faptului ca ceva este bun sau rau pentru mine, sau ca este sau nu conform cu convingerile sau cu filozofia mea. Daca este bun, imi place. Daca este rau, nu-mi place.” ~ Jon Kabat-Zinn, Mindfulness zi de zi, Ed. Herald, Bucuresti, 2020.

Meditatia este un instrument mindfulness prin care invatam sa cultivam aceasta domolire a mintii care judeca si sa scoatem la lumina Observatorul constient si lucid, care doar vede lucrurile, le constata si le ia ca atare, invatand permanent din acestea. Observatorul va aduce claritate in vietile noastre si ne va ajuta sa devenim mai responsabili pentru deciziile si actiunile noastre.

“Atragi ceea ce judeci pana nu mai judeci ceea ce atragi”.

Non-judecarea ne conduce spre taramul acceptarii. Deschiderea usii catre acceptarea radicala a realitatii este o dovada nu numai de curaj, dar si de (re)gasirea echilibrului din noi insine. Acceptarea ne aduce realizarea faptului ca suferinta este un mare apanaj al mintii umane (creat de ego) si astfel in cea mai mare parte ideatica, pentru ca tine de modul nostru in care judecam realitatea. Accept ceea ce este, exact asa cum este!

Non-judecarea isi trage radacinile din procese mentale extrem de interesante care au legatura de fapt cu cine suntem noi, EUL nostru, si cu modul in care ne percepem noi ca “EU pretins de ego”.

Increderea in sens mindfulness este privita ca „un sentiment de certitudine si de convingere ca lucrurile se pot desfasura intr-un cadru demn de incredere, care manifesta ordine si integritate” ~ Jon Kabat-Zinn, Mindfulness zi de zi, Ed. Herald, Bucuresti, 2020.

Practica atentiei constiente, menita sa ne serveasca mai tarziu in procesele de meditatie, presupune sa avem incredere in noi insine ca avem capacitatea de a deveni Observatorul gandurilor si starilor noastre emotionale. Increderea in sine si mai apoi in ceilalti incepe cu noi insine. Fara a avea incredere in deplinatatea noastra, nu putem spune ca avem incredere in ceea ce se intampla in jurul nostru sau in oamenii de langa noi. De cele mai multe ori subminam aceasta valoare, si fara sa ne dam seama ne autosabotam din lipsa de incredere in noi insine.

Dezvoltarea increderii in sine este o provocare constanta si presupune lucru constient si intentionat cu noi insine pentru cultivarea stimei si iubirii de sine. Contabilizarea succeselor, invatarea din propriile greseli, identificarea punctelor forte si slabe pe care fiecare dintre noi le avem, folosirea resurselor motivationale pe care le putem accesa, alegerea mentorilor, educatia si formarea continua sunt doar cateva cai prin care putem cultiva aceste lucruri.

„Increderea in sine este senzatia interioara de putere pentru indeplinirea propriilor dorinte. Aceasta senzatie ne permite sa actionam. A avea asa ceva tine de supravietuire” ~ Nathaniel Branden (psiholog american).

Generozitatea este privita ca un vehicul de auto-observare si daruire. Generozitatea nu este privita doar din prisma darului catre ceilalti (in sens exclusiv material) ci si prisma daruirii ca investitie in noi insine emotional si sentimental. Generozitatea in sens mindfulness se refera inclusiv la a ne darui noua insine atentie, timp, rabdare, iertare, acceptare si poate fi cultivata in lucrul zilnic cu noi insine.

"Daruiti mai mult decat credeti ca puteti da, avand increderea ca sunteti mai bogati decat credeti. Sarbatoriti aceasta bogatie. Daruiti ca si cum ati avea o avere inepuizabila. Acest lucru se numeste Darul Nobil. [...] Practicati daruirea deplinatatii fiintei voastre, a celui mai bun eu al vostru, a entuziasmului vostru, a vitalitatii voastre, a spiritului vostru, a increderii voastre, a deschiderii voastre si, mai presus de toate, daruirea prezentei voastre. Impartasiti-o cu voi insiva, cu familia voastra, cu lumea" ~ Jon Kabat-Zinn, Mindfulness zi de zi, Ed. Herald, Bucuresti, 2020.

Nu trebuie sa ne fortam sa fim generosi, sau sa legam „darul” de eventuale castiguri sau rezultate vizate („detaseaza-te de rezultat si fii rabdator” ne spune Dr. Wayne W. Dyer), ci este indicat sa cultivam generozitatea in pasi mici, ca atitudine generala de a fi in puritatea ei, fara scopuri si intentii ascunse, pentru a putea favoriza schimbul de energie, dintr-una cu vibratie mai scazuta catre o energie vibrationala superioara.

Exercitiu: Cultivati Pilonii atentiei constiente
"Incercati sa recunoasteti "floarea momentului prezent" in practica meditatiei voastre cotidiene - daca aveti vreuna. Daca va treziti dis-de-dimineata, incercati sa mergeti afara si sa priviti (folosind o privire sustinuta, atenta, treaza) stelele, luna, rasaritul soarelui. Simtiti (avand o atentie sustinuta si treaza) aerul, frigul sau caldura. Realizati faptul ca lumea din jurul vostru doarme. Amintiti-va ca atunci cand vedeti stelele, voi priviti cu milioane de ani inapoi in timp. Trecutul este prezent acum si aici.
Apoi mergeti sa meditati asezati sau intisi pe jos. Lasati acest moment, sau oricare alt moment al practicii, sa fie momentul in care abandonati tot ceea ce tine de a actiona, pentrua exista in modul de a fi, moment in care pur si simplu ramaneti fixati in liniste si in atentie constienta, participand la desfasurarea clipa de clipa a prezentului, neadaugand nimic, nescazand nimic, afirmand ca: <Asta este ceea ce este!>".
Jon Kabat-Zinn, Mindfulness zi de zi, Ed. Herald, Bucuresti, 2020, pag. 47