Reflectii despre familie: mai presus decat a fi locul de satisfacere sau de implinire a nevoilor noastre personale, materiale, fizice sau spirituale, familia este locul de exersare a iubirii, a rabdarii, a iertarii, a daruirii.

Dr. Stephen R. Covey a remarcat faptul ca relatiile solide nu apar de nicaieri; este nevoie de energie, de talent, de dorinta, de viziune si de angajament.

In familie este locul unde „suprematia ego-ului” sau nevoia de a avea in permanenta ultimul cuvant, este important a fi infrante exersand empatia si intelegerea, bunatatea si daruirea, vizand scopul comun si de lunga durata al comuniunii reciproce in iubire.

Scopul nostru intr-o familie este de a dobandi capacitatea sau intuitia de a gasi solutiile cele mai bune si mai elegante de depasire si inlaturare a neintelegerilor.

Familia ar trebui sa fie „acasa„, locul cel mai drag al sufletului nostru, un loc aducator de liniste si de confort atat de necesare in tumultul vietii cuotidiene si a timpurilor pe care le traim.

Familia ideala traieste sub acoperisul unor idealuri comune, in armonie si iubire, in empatie si intelegere. Familia ideala defineste siguranta si lipsa de singuratate. Nu numai pentru ca fizic nu mai suntem singuri, ci mai presus de toate prin prisma faptului ca in sanul familiei este locul ideal in care noi sa fim noi insine, sa fim noi – cei care incetam sa mai fim straini de noi, permitandu-ne sa ne regasim intr-un suprem echilibru. Acel echilibru atat de esential de gasit in noi, cu noi, pentru ca mai apoi sa fim capabili sa il impartasim cu cei pe care ii iubim.

Intr-o lume framantata de relativism si de schimbare, familia este prima valoare si un reper sigur pentru fiecare dintre noi. Sufletele celor dragi noua sunt finalmente un izvor de putere, de incredere, de echilibru.

„Fericirea proprie deriva din puterea de a-l face fericit pe celalalt„. Daca intelegem acest lucru, intelegem faptul ca principala provocare a unei familii este gestionarea propriului orgoliu. Aceasta nu inseamna sa renuntam la noi insine pana la sacrificiul suprem al renuntarii la sine, ci mai degraba a infrange orgoliul pana la obtinerea acelui limbaj comun care ne pozitioneaza in echilibru.

„Orgoliul ne face sa ne gandim ca suntem separati unul de celalalt si de aceea suntem speciali. Dar nu suntem. Daca iti petreci ziua gandindu-te ca esti mai bun decat altcineva, ca meriti mai mult sa atingi succesul, te deconectezi complet de la sursa. Tu concurezi si crezi ca esti special, iar asta te impiedica sa accesezi chiar darurile tale cele mai frumoase.” - Dr. Wayne W. Dyer.

Si unul dintre aceste daruri este a trai in familie.

Am auzit la cursul de traume o afirmatie care mi-a oferit o noua perspectiva. Ne adunam in relatii cu acele persoane cu, care, rezonam in rana. Rana mea se oglindeste in rana ta. Trauma mea oglindeste trauma ta. Vindecarea traumei mele poate atrage vindecarea traumei tale. Este o calatorie comuna, evolutiva, spre vindecare.

M-am dus astfel cu gandul la oglinzile eseniene. Filmul lui Gregg Braden explica pe intelesul tuturor, aceste sapte oglinzi despre care voi vorbi detaliat intr-un alt articol (1. oglinda momentului, cum suntem in momentul prezent, 2. oglinda a ceea ce judecam in acest moment, 3. oglinda nostalgiei, a ceea ce am pierdut sau mi s-a luat, 4. oglinda obsesiilor si dependentelor, 5. oglinda relatiei cu divinitatea prin intermediul parintilor nostrii, a mamei, tatalui, Creatorului, 6. oglinda cuceririi intunericului sau noaptea neagra a sufletului, 7. oglinda celui care sunt eu de fapt, a modului in care ne percepem pe noi insine). Am inteles astfel ca ne putem intelege si cunoaste mai bine prin intermendiul oamenilor din viata noastra, si in special prin intermediul celor apropiati noua, familiei noastre. Oglinzile sunt mesaje primite de la Univers pentru a intelege ceea ce avem de rezolvat, ce anume ne blocheaza si mai ales ce anume ne poate ajuta sa devenim ceea ce ne dorim.

Este de la sine inteles ca nu suntem similari pana in structura ADN-ului propriu. Putem insa sa speram ca avem capacitatea de a ne oglindi prin ceilalti si in temeiul acestei gandiri sa nu uitam ca ea, familia, trebuie sa fie punctul nostru de reper, un „acasa” sigur, un loc special in sufletele celor dragi, un loc care sa ne dea curaj si aripi, un loc in care sa gasim sustinere, o manifestare cu cel mai mare drag a respectului, increderii si iubirii de semeni, o oaza de liniste si siguranta, in care sa nu ne simtim niciodata singuri, stingheri, neimpliniti, lipsiti de sens si de sine!