Tu cum iti traiesti viata? Doar supravietuiesti sau ai facut marele pas spre creatie? Voi incerca in cele ce urmeaza sa punctez cateva aspecte esentiale despre Supravietuire versus Creatie.
In mod natural, noi oamenii, gandim majoritar negativ, pesimist si suntem afectati de stres, creand dezechilibre in chimia propriului nostru organism. Ne preocupam permanent de un viitor pe care nu putem sa il controlam, anticipand permanent ceea ce consideram ca se va intampla (de multe ori fara nici o legatura cu ceea ce de fapt se intampla), sau ramanem ancorati intr-un trecut de care nu reusim sa ne detasam.
Suntem dependenti de propriile noastre ganduri, permitand starii de stres sa persiste, uneori pe termen prea lung. Cumva, prin puterea mintii si a gandurilor complet necontrolate (maimuticile acelea neastamparate si zgomotoase despre care voi vorbi intr-un alt articol, si alaturi de care in mod cert nu am invatat inca sa convietuim), cream scenarii de cele mai multe ori pesimiste (insa cu probabilitate extrem de redusa de materializare).
Rezultatul? Amigdala din creierul nostru (ca parte a creierului nostru reptilian, primordial) activeaza reactia de tip lupta sau fugi, ca mecanism natural, normal si automat de protectie si asigurare a supravietuirii (necesar de-a lungul evolutiei speciei noastre). Diferenta dintre noi si animale se poate sintetiza intr-o fraza: animalele cand sunt in pericol, declanseaza la nivel cerebral reactia lupta sau fugi, reactie care inceteaza automat atunci cand pericolul a trecut. Noi, oamenii, in cazul pericolului real, ne folosim de aceeasi reactie, insa, cand pericolul a trecut – noi nu ne oprim. Decat aparent. Pentru ca mental continuam sa anticipam, sa scriem scenarii, sa vedem monstrii acolo unde nu sunt, si astfel ne mentinem amigdala in alerta si ne perpetuam starea de stres, continuand sa ne zbatem intr-o eterna Supravietuire.
De ce este atat de important sa invatam cum sa ne oprim? Pentru ca aceasta reactie de tip lupta sau fugi consuma energie. Si cu cat persistam mai mult (desi de cele mai multe ori nu suntem intr-un pericol real), organismul uman, asa cum foarte clar ne spune Dr. Joe Dispenza „sustrage energie vitala de la sistemul imunitar, endocrin si digestiv, printre altele, si o directioneaza catre muschii pe care i-ati folosi pentru a va lupta cu un pradator sau a fugi din calea primejdiei. Dar in situatia data, aceasta nu face decat sa actioneze impotriva dumneavoastra”.
Pe scurt… ne indreptam spre Boala! Excesul de hormoni de stres genereaza emotii de frecvente joase – furie, frica, invidie, ura, agresivitate, frustrare, nesiguranta, instabilitate, suferinta, durere, tristete, deprimare, anxietate, deznadejde, insecuritate. Cu alte cuvinte de cate ori simtiti aceste emotii, veti stii aproape implicit, ca va aflati, in continuare, in aceeasi stare de Supravietuire.
Daca pomenim Marea Tripleta, asa cum o defineste Dr. Joe Dispenza, respectiv Corp-Mediu-Timp, traiul cu aceasta credinta limitativa, defineste si ea – starea de Supravietuire:
- Corpul – trebuie sa fie protejat!
- Mediul – unde sa ma duc / ascund / fug sa scap de amenintare?!
- Timpul – cat mai dureaza pana scap de amenintare?
Limitarea mentala la aceasta Tripleta, ne face umani (materiali), incetand sa mai fim spirituali, si incetand sa mai vedem imaginea in ansamblu. Ne identificam cu trupul nostru, cu dorinta permanenta de a fi „cineva” pentru cei din jurul nostru, ne imbracam in vesmintele sinelui nostru egoist, si ne raportam continuu la un Univers material. Nu suntem bine in lipsa cuiva. Nu suntem fericiti daca nu posedam ceva. Nu suntem impliniti daca nu avem anumita masina, serviciu, casa, persoana langa noi, baiat in loc de fata etc.
Sinele nostru suprem se ascunde, iar noi ajungem sa ne raportam la existenta doar prin prisma acestui Univers material. A face asta, a trai imbratisand credinte limitative, in mod cert nu ne conduc spre evolutie.
Supravietuire versus Creatie?
A Supraviețui este liniar, predictibil, controlabil și nu are nimic de-a face cu viața VIE, care este totalmente imprevizibila, incontrolabila, o permanenta surpriza si o infinitate de posibilitati alternative.
Isaac Newton (n. 1643 – d. 1727), este considerat „primul creator al unui sistem cuprinzator si efectiv al fizicii teoretice”. „In sistemul lui Newton realitatea fizica este caracterizata prin conceptele de timp, spatiu, punct material si forta (actiunea reciproca a punctelor materiale). […] Punctul material este singurul nostru mod de a reprezenta realitatea in masura in care aceasta se afla in miscare” (sursa Albert Einstein ~ Cum vad eu lumea).
La 6 noiembrie 1919 are loc la Londra o sedinta comuna a Societatii Regale de Stiinte si a Societatii Astronomice Regale in cadrul careia teoria relativitatii a lui Albert Einstein (n. 1879 – d. 1955) pune intr-o lumina noua teoria gravitatiei a lui Newton, o teorie care a fost aplicata cu succes mai mult de doua secole. Teoria lui Newton este infirmata, iar Einstein revolutioneaza lumea.
De ce va povestesc acest lucru? Pentru ca Isaac Newton a definit materialul, Universul material, limitat la Marea Tripleta, si viata intre parantezele lumii materiale, iar Albert Einstein, un vizionar al timpurilor sale, demonstreaza ca lumea noastra, tot ceea ce exista, acest intreg Univers, si implicit noi oameni nu putem fi definiti intre limite materiale, ci … suntem pura energie.
Albert Einstein a stabilit definitiv acest lucru prin faimoasa sa teorema E=mc2, care demonstreaza schimbul dintre energie si materie. In ceea ce priveste materia, Albert Einstein a remarcat candva ”ne-am inselat cu totii. Ce credeam a fi materie nu era decat energie cu vibratie suficient de joasa pentru a fi perceputa de simturi. Materia ca atare nici nu exista.”
Modelul cuantic al realitatii defineste tot ceea ce exista ca fiind energie, iar emotiile noastre sunt doar o forma de energie in miscare. Si energia, are capacitatea nelimitata de a influenta energia!.
Cand intelegem acest lucru, ne indreptam incet inspre Creatie. Fara ego, fara dependenta de material, fara limitari legate de trup, mediu si timp, intelegand emotile ca unde energetice, urcam pe scara evolutiei spre Creatie.
Ati observat vreodata, ca atunci cand va implicati intr-o activitate creativa, uitati de voi insiva? Ati observat cat de usor se pierde notiunea timpului? Ati observat faptul ca incetati sa mai fiti persoana identificata cu locuinta ei, cu masina ei, cu serviciul ei, si orice alte bunuri materiale, si deveniti creatorul unui moment unic?
Aceasta stare creativa este bariera dintre ceea ce se numeste “timp liniar” si “campul cuantic”, energetic, al creatiei. Si aceasta stare trebuie cultivata. Din ce in ce mai mult. Este timpul pentru a face lucrurile pe care le-am dorit întotdeauna, dar pentru care cumva niciodata „nu am avut timp”. Este timpul sa cultivam constienta, sa invatam sa traim in prezent, AICI si ACUM, Si toate acestea, pentru a putea trai alt gen de viata. O viata VIE!
De ce am alege sa ne autoeducam sa facem „shift”-ul intre Supravietuire si Creatie? Va redau in cele ce urmeaza cateva motive:
„Felul in care relationam cu ceilalti se schimba complet. Suntem liberi. Stim cine si ce suntem, si respectam acest lucru si la ceilalti, oriunde s-ar afla pe drumul lor. Compasiunea si respectul desavarsit pentru noi insine si pentru ceilalti a devenit un mod de a fi. Nu mai suntem sclavii trecutului nostru si nici ai tarelor „mostenite”, nu mai repetam modelele parintilor nostri, nici ale societatii, nu ne mai ghidam dupa criteriile polaritatilor, caci simtim ca suntem mai mult decat atat. Nu ne mai identificam cu vechile noastre roluri decat ocazional si atunci pentru scurt timp.
Iesim din normele constiintei colective si ne bazam mai mult pe propriile noastre intuitii care devin din ce in ce mai puternice. Nu mai suntem opresati de un trecut dureros – au fost doar experiente – si nici nu ne mai temem de viitor. Suntem creatorii propriei noastre realitati. Este o realitate bazata pe incredere in Sine. Cautarile se diminueaza pentru ca incepem sa intelegem si la nivel mental ca totul se afla inauntru deja. Nu mai facem compromisuri, pentru ca nu mai este nimic de castigat, nici iubire de cersit, nici respect, nici ascultare. Ne daruim atentia noastra, prezenta noastra, iubirea noastra noua insine, pentru ca astfel sa putem apoi darui si altora fara sa cerem nimic in schimb.
Unii dintre cei apropiati noua nu vor aprecia aceste schimbari, aceasta noua libertate, acel zambet interior ce urmeaza marii descoperiri de sine. Ei vor sa continue vechiul joc, vor drama, vor mecanismele vechi in care am dansat atat de mult timp, pentru ca ele in sine sunt un mod de a exista. Sunt rolurile in care au investit atata energie, atata viata. A iesi din ele, a ne intoarce la noi insine inseamna a taia un canal prin care ei sugeau din energia noastra. Asta nu e prea placut. Ne vor acuza ca suntem egoisti, ca am innebunit, am luat-o razna, poate chiar unii dintre ei vor pleca. Dar pe noi nu ne mai intereseaza micile jocuri de putere. Stim ca puterea asupra celuilalt sau a lui asupra noastra nu este decat una dintre iluziile marelui lant de identificari.
Realitatea noastra este constituita acum din fiinte libere sa aleaga orice vor. Dar nu si pentru altii. Poate ca ne vom desparti de serviciul nostru, de unii prieteni, de unele contexte care nu se vor mai potrivi cu noua noastra realitate interioara. Dar stiam asta deja, simteam anumite lucruri din viata noastra ca pe niste greutati, asa ca toate acestea nu sunt decat o eliberare. Increderea in Sine si in ceea ce simtim devine criteriul principal al alegerilor constiente. Uneori mai apare indoiala. Dar stim acum ca indoiala este izvorată exclusiv din minte, din calcul. Iar in marea realitate, care poate fi doar simtita, nu exista indoiala, ci doar alegere. Si nici o alegere nu poate fi gresita, pentru ca nimic nu este gresit in aceasta realitate multidimensionala in care invatam, incetul cu incetul sa traim. Fiinte umane care-si incorporeaza dimensiunile divine” ~ Horia Turcanu, Nivelul Creatiei constiente. Iesirea din iluzia suferintei.
A Crea este de fapt cheia care ne deschide calea catre o lume noua, catre realitati posibile pe care le putem alege dintr-un noian de posibilitati. Sursa intregii creatii apartine campului energetic de potentialitati inca nemanifestate, infinite si nelimitate, pure.
„A crea inseamna spargerea tiparelor mentale si emotionale, inseamna prezenta de a iesi de pe drumurile batatorite de altii inaintea ta, inseamna sa te intrebi de fiecare data cand nu-ti convine rezultatul, sau cand te confrunti cu o situatie dificila ce poti face diferit data viitoare, ce poti aduce nou, la ce energie, emotie sau sentiment trebuie sa renunti, sau poate doar sa inlocuiesti, astfel ca lucrurile sa se intample altfel.
[…] A crea inseamna sa incerci, dar nu din puterea mintii, ci poate din lipsa ei, de acolo de unde locuieste vidul in care se afla creatia. Tot ceea ce vedem cu ochii s-a născut din necunoscut.
[…] Trecutul si viitorul apartin supravietuirii. Prezentul este creatie.” ~ Roxana Alexe
Si dupa toate aceasta alocutiune… referitor la Supravietuire versus Creatie, indraznesc sa va intreb inca o data: Tu cum iti traiesti viata? Doar supravietuiesti sau ai facut marele pas spre creatie?