In momentul in care privim experientele trecutului si nu mai simtim nici o emotie, nici un regret, nici un resentiment, atunci ne-am maturizat suficient cat sa reusim sa ne debarasam de balastul trecutului, sa lasam in urma trecutul si dependenta de trecut.
Cand traim dupa aceleasi ganduri si emotii, acestea fiind pline de inregistrari ale trecutului atunci de fiecare data si in fiecare zi ne retraim trecutul.
Liberul arbitru exista doar in masura in care incetam sa mai traim dupa programarea noastra din trecut. Doar atunci se deschid posibilitatii infinite de schimbare.
Ieri este trecut. Ora care a trecut este trecut. Nimic nu se poate schimba. Acesta este adevarul pe care trebuie sa il intelegem. Acesta este adevarul pe care trebuie sa il acceptam. Nimic nu se mai schimba. Orice remuscare, regret, gand legat de „ar fi putut fi altfel„, „as fi putut face altfel„, „nu trebuia sa fac asa„, nu mai are nici un rost.
Gandind cu mintea de acum cu siguranta lucrurile ar fi stat altfel. Dar acceptati faptul ca omul din trecut nu avea la dispozitie mintea de acum. Iar mintea de acum nu apartine acelui om care ati fost in trecut.
Tot ceea ce schimbam continuand sa retraim trecutul si dependenta de trecut, ramanand angrenati in regrete, remuscari, sentimente si emotii negative, ganduri, trecut – este starea noastra din prezent. Chimia noastra prezenta. Modul in care trăim acum.
Inclusiv atunci cand ne aducem aminte momente in care am fost mai bine, cand am fost fericiti, oamenii de langa noi care in trecut s-au purtat diferit, sentimente care poate s-au estompat in timp, tot in trecut traim.
Prezentul este Acum. Nu exista decat un Acum. Oamenii de langa noi sunt acestia care sunt Aici si Acum, schimbati sau nu, de trecerea timpului. Oamenii care au plecat de langa noi nu mai sunt. Singurul lucru care se mai poate face cu trecutul este sa invatam din el. Cu acceptare si cu detasare. Daca consideram ca avem ce invata. Pentru ca viitorul sa fie diferit. Pentru ca relatiile actuale sa nu se piarda. Pentru ca in viitor sa nu mai existe atata regret.
Trecutul nu se schimba. Niciodata.
Sa ne asumam acest lucru. Sa acceptam realitatea. Sa ne acceptam pe noi insine si deciziile pe care le-am luat. Sa ne asumam impasibilitatea daca in anumite evenimente trecute am decis sa fim doar spectatori. Sa ne asumam realitatea daca deciziile au fost luate pentru noi si nu am putut face nimic in privinta lor.
Trecutul ramane TRECUT, si atat.
Ganditi-va asa:
Trecutul este un drum drept. Nu aveti cum sa interveniti asupra lui. Tot drept ramane. Prezentul este o intersectie. Dumneavoastra traiti in prezent. Iar Viitorul – posibilitati infinite de drumuri pentru a caror alegere decizia va apartine. Puteti merge drept pe drumul trasat de trecut, cu regrete, resentimente, amintiri dureroase, sentimente provocate de evenimente trecute (poate chiar vinovatie) … sau puteti lasa balastul jos si sa porniti cu deschidere in intampinarea unui nou viitor. Alegerea va apartine. Schimbarea va apartine.
Imbratisez viitorul. Trecutul m-a facut ceea ce sunt. Evenimentele anului trecut mi-au deschis noi orizonturi de gandire. Au intarit prietenii. 40 de ani au venit cu un alt nivel de maturizare.
Lucrez cu si pentru mine. Fiecare pas va conta!